Cel mai greu este acceptarea responsabilității de 100% (nu 99,9% 🧐)

Atunci când e vorba de a aplica principiile Șlefuitorului de Diamante lucrul cel mai greu este acceptarea responsabilității de 100% (nu 99,9% :)) pentru realitatea pe care o experimentăm.

Acest lucru se întâmplă din mai multe motive:

1) Simțurile noastre (care sunt limitate) nu pot percepe corelațiile dintre gândurile, vorbele, acțiunile noastre și rezultatele lor. Mai mult, pentru simțurile noastre este ”evident” că cei care nu respectă reguli au tot ce vor iar cei care respectă reguli au parte de necazuri. Sunt câteva cazuri celebre în istoria omenirii: era ”evident” pentru simțurile noastre că Pământul e plat (mai mult decât atât, dacă Pământul e rotund, cei care stau pe ”partea cealaltă” ar fi cu capul în jos sau ar cădea de pe glob), era ”evident” că Soarele se învârtește în jurul Pământului, era ”evident” că un aparat mai greu decât aerul nu poate sta în aer. A fost nevoie de logică, urmată de experimente care să dovedească contrariul, experimente care au avut loc la zeci (uneori sute) de ani după ce a apărut noua idee.

2) Acceptarea acestei idei la nivel global ar da peste cap funcționarea societății la nivel global. Studiile arată că un procent destul de mare de infractorii care sunt eliberați comit foarte repede o infracțiune pentru a se întoarce în închisoare pentru că acolo e singurul mediu în care știu să trăiască. Nu știu cum să trăiască fiind liberi (idee ilustrată foarte frumos în finalul filmului ”Închisoarea îngerilor”). Imaginează-ți că în acest moment ar apărea o sursă de energie nepoluantă și foarte ușor de obținut capabilă să acopere toate nevoile de energie la nivel mondial. Asta ar însemna brusc falimentul unei întregi industrii și a unor industrii adiacente și întrebarea e ”Ce faci cu acei angajați?”. Sunt milioane de muncitori care și-ar pierde locul de muncă peste noapte și ar urma o reacție în lanț care ar duce la probleme economice și revolte sociale. La fel s-ar întâmpla dacă oamenii ar afla peste noapte că pregătirea pe care au căpătat-o timp de zeci de ani, investind timp și mulți (uneori extrem de mulți) bani e egală cu zero.

3) Urmând o logică simplă se ajunge la două concluzii, ambele foarte greu de dus:

a. Foametea, războaiele din lume, incendiile din Amazon și din stepă, terorismul, traficul de ființe vii sunt responsabilitatea mea.

b. Pot eradica foametea, războaiele, sclavia, sărăcia, suferința la nivel global și pot aduce tuturor oamenilor abundență nelimitată, pace globală, pace a minții dincolo de orice înțelegere.

Și pentru că ambele responsabilități sunt greu de dus cu antrenamentul mental pe care îl avem în acest moment e mai ușor să dăm vina pe alții.

De ce să ne antrenăm mental și fizic pentru a accepta idea de responsabilitate 100%?

Pentru că e singura abordare care vindecă lumea, e singura abordarea care aduce abundență materială și spirituală dincolo de orice imaginație. Dacă ar fi fost alte abordări care să aibă succes, am fi avut până acum această abundență.

Ce avem de făcut pentru ca modalitatea de a gândi, vorbi, acționa să țină seama de responsabilitate 100% să fie adoptată la nivel global într-un mod armonios?

Într-un experiment celebru s-a dovedit că atunci când un grup redus de maimuțe de pe o insulă izolată a adoptat un comportament productiv – ceea ce a luat destul de mult timp – în următoarele zile toată colonia de maimuțe a adoptat acel comportament. Nu doar asta a fost surprinzător, ci și faptul că alte colonii de maimuțe, aflate pe alte insule au adoptat acel comportament (gugălește despre ”experimentul Koshima” sau ”experimentul maimuței 100” – fenomenul s-a declanșat în momentul în care a 100-a maimuță a adoptat comportamentul nou).

Deși pentru simțurile noastre părem separați, la nivel invizibil suntem un singur organism. Geshe Michael Roach spune următoare poveste ”Piciorul a călcat într-un cui. Și piciorul a rugat-o pe mână să scoată cuiul. Și mâna a zis . Dar dacă mâna nu scoate cuiul, tot corpul se va îmbolnăvi și va muri, inclusiv mâna”.

Am participat acum un an și ceva la botezul copilului unui prieten. Am primit atunci, ca amintire, o sticluță de vin de 250 ml, care arată foarte frumos. Am pus acea sticluță deoparte cu gândul să o deschid în momentul în care există ”Șlefuitorul 100”. De unde o să știu că a apărut? În acea zi, ca răspuns la salutul meu, toți cei cu care voi vorbi îmi vor răspunde ”Știi ce? Mi-am dat seama că TOT ce experimentez e 100% (nu 99,9 % :)) responsabilitatea mea.”

Citeste mai mult pe: diamondcutter.ro

Social

Arhiva stiri