Cel mai complex training de viață!

Te salut cu bucurie,

Azi m-am gândit să scriu din experiența mea și a colegilor mei ce înseamnă să plantezi cu o bătrânică sau cu un bătrânel – din perspectiva unui training complex de viață!

Să petrecem 1 oră pe săptămână cu o persoană singură este cea mai puternică sămânță pentru a planta un partener (ă) în viața noastră sau să plantăm semințe pentru ca partenerul să rămână alături de noi și să fim fericiți împreună. Și cele mai singure persoane sunt bătrâneii abandonați prin aziluri sau rămași singuri în casele lor.

Și de ce oare este cea mai puternică sămânță? În primul rând pentru că te determină să te schimbi, să te facă să devii o mai bună versiune a ta, împingând niște limite personale de care nu erai conștient că le ai. Și să cultivi unele dintre cele mai frumoase și compasive calități pe care să le manifești în relațiile de toate felurile.

Eu personal am avut parte de mai multe bătrânele, fiecare cu un caracter complet diferit și de la timpul petrecut cu fiecare, m-am șlefuit puțin câte puțin. Fiecare mi-a apăsat niște ”butoane” pe care am făcut eforturi să le gestionez, fiind conștientă să nu plantez aiurea.

Deși întâlnești aceleași defecte și la prietenii sau rudele tale, nu știu de ce, cu bătrânelele e mult mai greu de gestionat un ”buton roșu” apăsat.

Daarrrrr….toate aceste butoane apăsate nu au făcut decât să scoată ce e mai bun în mine și să conștientizez că aceste experiențe mai bine să se petreacă acum, în timp ce plantez cu bătrânica decât mai târziu în relația mea.

În primul și primul rând, mi-am exersat și cultivat foarte mult răbdarea. Nu eram deloc o persoană răbdătoare și mă iritam des și foarte repede. Prima bătrânică, dna Elena, mergea încet iar când o scoteam la plimbare prin jurul blocului sau la piață, un drum de 50 m îl făceam în 20 minute.

Dna Stela, mergea și mai încet. Am ieșit cu dânsa la Mall iar drumul pe care îl făceam eu pe jos în 7 minute, cu dânsa l-am făcut în 40 minute. Numai dus.

Deci răbdare exersată la maxiiiiimmmm! Cum am început să beneficiez de acest training intensiv? În primul rând am devenit mai răbdătoare cu mama mea – mai răbdătoare și mai înțelegătoare. Plus că mi s-a îmbunătățit și relația cu colegul cu care lucrez, în sensul că nu-mi mai pierd răbdarea și nu mă mai enervez în situații în care altădată o făceam foarte repede. Și am devenit și mai răbdătoare cu clienții noștri.

Eu cu dna Elena, la o înghetață la Mall

În al doilea rând, am învățat să fiu atentă la nevoile lor și să le servesc așa cum au ele nevoie.

Am gătit pentru ele, am schimbat becul le frigider, am dat cu aspiratorul, le-am făcut mici cumpărături, am rezolvat telecomanda, le-am scos la plimbare încet-încet, sau să mâncăm ceva bun la Mall (clătitele și cartofii de Mac/KFC au ”înnebunit-o de plăcere” pe dna Stela), am făcut ordine prin casă/șifonier împreună cu dânsele, le-am îmbrăcat/dezbrăcat/încălțat – cu mare atenție să nu le rănesc. Dar ce am făcut cel mai mult și mai mult – a fost să ascult. Cea mai mare nevoie a lor este să fie ascultate, să povestească ce au făcut la viața lor. Și astfel, eu mi-am cultivat capacitatea de a asculta fără a întrerupe sau a mă uita pe telefon. Am învățat să fiu acolo, prezentă, doar pentru dânsele.

La vârsta lor ( 80 +), memoria nu mai e așa grozavă, uită destul de repede și astfel am ajuns să aud de câteva ori aceleași povești de viață. În primă fază dădeam ochii peste cap și îmi ziceam în gând disperată: nuuu, nu din nou. Dar apoi reveneam la logică și empatie și am profitat de ocazie ca să îmi exersez răbdarea încă o dată. Daaaa, este și asta o modalitate excelentă de a cultiva răbdarea.

Recunosc în mod sportiv că eu eram dispusă să ascult numai ce îmi convine mie, ceea ce mă interesează. Experiența cu bătrânelele m-a făcut să conștientizez această limitare egoistă a mea și să lucrez cu ea. Dacă vreau să servesc cât mai frumos oamenii, chiar am nevoie să îi ascult și să îi pot ajuta cât mai bine!

Un alt tipar cu care am lucrat în această perioada a fost să mă abțin să judec mereu ceea ce văd și aud și să le accept așa cum sunt. Am constatat că nu e un efort prea mare să te abții să te întrebi: oare ce o fi plantat toată viața de acum, în plină vară îi ieste foarte frig, are 2 perechi de șosete în picioare, un pulover de lână și ușa de la balcon închisă? Chiar dacă mi-a trecut fulgerător această întrebare prin minte, am revenit repede la empatie și am încercat să mă pun în locul dânsei și să îmi dau seama câtă suferință poate fi să îți fie frig în plină caniculă. Să accept oamenii exact așa cum sunt fără să îi judec este una dintre provocările mele cele mai mari. Dar vorba aia…work în progress all the time 😊

Și lucrând cu semințele mele de a diminua acest tipar de judecată și critică, am constatat că în compensație am devenit mai bună, mai empatică și mai duioasă cu dânsele și cu toți oamenii din jurul meu. Mi se strânge inima când văd pe stradă o bătrânică sau un bătrânel cum se chinuie gârboviți să meargă 😢 Și cu cât exersez compasiunea, cu atât mai mult am eu parte de armonie în relațiile mele și obțin mereu ceea ce am nevoie de la cei din jur.

Eu cu dna Stela, la cartofi, la Mall

Un alt buton roșu pe care mi-l apasă dna Stela este că îmi impune ca un general de armată ce să fac: ”Vino acum la mine, hai 5 minute!!!” sau ”de ce nu ai luat și salam daca ai fost la Lild???”, ”Ia de aici banii și nu mai comenta!!!” etc. O daaaa, bătrâneii pot fi foarte incisivi atunci când vor să obțină ceva!!! În acele momente simt cum egoul meu devine efervescent ca o pastilă de vitamina C pusă în apă și care face bule de furie, pe interior. 😊

Dar fac eforturi și mă gândesc: oare de ce experimentez eu situația asta? Aaaa, vine din semințele mele. Apoi, miraculos, memoria începe să funcționeze cu claritate și îmi aduc aminte de câte ori am dat eu ordine și mi-am impus voința, mai ales în relațiile cu foștii 😊. Și concluzia este: dacă vreau sa nu mai replantez această situație, domolesc egoul, și încerc să îi fac pe plac doamnei. Și apoi mă simt ușurată că am prevenit ca pe viitor alții să îmi mai impună din nou să fac ceva împotriva voinței mele. Poate chiar partenerul meu 😊. Și uite așa încă un training de mindfulness pe gestionarea obsesieide control a tot ce mișcă.

Poate cel mai mare câștig dintr-o astfel de experiență este să contempli asupra bătrâneții, bolilor și limitărilor fizice, mentale și emoționale care vin odată cu vârsta. Este ocazia perfectă să îți dai seama cum vrei să îți trăiești viața astfel încât să nu ajungi într-o situație similară. Sunt foarte puține persoane care îmbătrânesc decent, cu mintea limpede și fizic acceptabil pentru a se putea servi singuri. Un bătrânel/o bătrânică este oglinda ta de peste ani și ai acum ocazia, privind-o cu sinceritate, să faci lucruri în viață astfel încât să poți preveni sau diminua căderea!

Au fost câteva zile în care dna Stela a trebuit să ia vreo 10-11 medicamente pe zi!!! Mi-a stat inima în loc când am văzut. Chiar nu vreau să ajung să mă trezesc dimineața și principala mea preocupare să fie când iau pastilele și câte să iau 😢😢😢

Concluzia pe scurt: să petreci 1 oră pe săptămână cu o bătrânică sau un bătrânel poate fi cel mai puternic și cel mai complex training de viață pe care îl poți obține. GRATIS de altfel. Sau aproape gratis. Te costă doar 1 oră pe săptămână.

Acest training este foarte complex pentru că include:

  • Time management – îți organizezi foarte bine timpul (îți faci timp 1 oră pe săptămână)
  • People management – înveți cum să te adaptezi și să îndeplinești nevoile celor din jur
  • Comunicare – înveți cum să le vorbești duios, blând și cu mare atenție să nu tulburi liniștea mentală sau emoțională a celor cu care interacționezi
  • Vânzare/negociere – trebuie să știi cum să le ”vinzi” o ieșire la aer atunci când sunt cu moralul la pământ
  • Leadership – atunci când capătă încredere în tine, începi să devii responsabil pentru ei și să te asculte
  • Resource management – înveți cum să gestionezi banii și cumpărăturile adaptate pe nevoi specifice
  • Mindfulness – cultivi bunătatea, blândețea, înțelegerea și acceptarea, răbdarea, armonia etc.

Toate aceste calități pe care le dobândești nu vor face decât să se reflecte cu fidelitate și de cel puțin 10 ori mai mult în relațiile tale cu partenerul și cu toții oamenii din jurul tău.

Până aici am povestit un pic din experiența mea. Am inclus și câteva mărturii de la colegii mei, care plantează de ceva vreme cu bătrânei și cărora li s-a schimbat viața dupe astfel de experiențe.

1.La foarte scurt timp după ce am început să plantez cu bătrânica, întreaga mea viață a început să se schimbe vizibil. În primul rând, generozitatea a devenit o practică regulată de la care nu m-am mai abătut nicio zi. M-am obișnuit să îi dăruiesc noii mele “bunici” în fiecare săptămână prezența mea și m-am străduit cât am putut de bine să îi îndeplinesc dorințele și, mai presus de toate, să îi devin un companion de suflet care o ascultă cu atenție, în care să aibă încredere și la care poate apela oricând are nevoie. Această practică săptămânală nu numai că m-a ajutat să mă autodisciplinez și să îmi țin regulat promisiunile (nu am anulat întâlnirile nici măcar atunci când aveam un program încărcat) și m-a impulsionat să îmi extind generozitatea asupra mult mai multor oameni: acum dăruiesc mai des oamenilor nevoiași care cer ajutor pe stradă, plus fac regulat donații.

Dar mai presus de toate, inima mi s-a umplut de o bucurie incredibilă pe care nu am mai simțit-o niciodată înainte. Simplul fapt de a “planta” cu “bunica” mea m-a ajutat să mă îndrăgostesc de viața însăși. – Irina, Arad

2. În întâlnirile cu bătrânica mea, îmi dau seama ca îmi exersez ascultarea activa și am devenit mai prezenta la nevoile celorlalți. Mă bucur mult când îmi spune ca abia așteaptă sa ne vedem și că are încredere în mine. Simt o mare recunoștință că pot sa aduc prin timpul petrecut cu ea un mic aport în viață ei. – Lavinia, București

3. În primul rând am învățat să ascult. Cu un bătrân trebuie să ai răbdare și să îl faci să se simtă relaxat si ascultat. De aici am văzut multe rezultate. Si cu cei din jur. Si chiar cu fiul meu. Am mult mai multa răbdare și o conexiune mult mai bună.

La munca au apărut mult mai multe oportunități. Și ca sa fiu mai la obiect: la începutul anului mi-am schimbat serviciul și am trecut de pe tehnic în partea de vânzări. M-am trezit cu o listă cu telefoane în mână și cu un mesaj care nu era auzit. Am început să plantez de la începutul anului și la un moment am avut un vis în care am văzut cum am scăpat de multe măști și limitări pe care le aveam. A doua zi am vorbit relaxat și foarte deschis. Luna trecuta am încheiat un contract și acum am 2 oferte de muncă.

Cu bătrâneii am plantat și încredere, siguranță, încredere în mine și asumare de responsabilități. Am ascultat experiențe de viață și mi-am lărgit harta mea mentala. Și mai sunt multe de spus. – Toni, București

4. Bătrânica și puștiul cu care mă văd de câțiva ani, mă ajută să iau o pauză de la a mă gândi mereu la mine (iar asta e foarte stresant, e sursa tuturor problemelor), iar mai nou, fetița noastră ne amintește în fiecare secundă că ar fi bine să renunțăm complet și să ne relaxăm. – Octavian, București

Citeste mai mult pe: diamondcutter.ro

Social

Arhiva stiri