Celor care vor sa stie „CUM”!

Tin sa iti spun ca abia acum incepe „jocul” efectiv. Pana acum am descris toata masinaria si cum functioneaza, fara sa intram in detalii prea tehnice sau practice.

Stim ca in jocul asta exista cineva care vrea ceva.

Cineva = eroul.
Ceva = dragonul.

Eroul, este important asta, e musai sa actioneze chiar imperfect fiind, pentru ca imperfectiunile ii dau putere, pe parcurs. Nu exista eroi invincibili, povestile alea ne plictisesc si, in realitate, nici macar nu exista.

Dragonul – chit ca se numeste ca slabesti x kilograme, ca faci o prima vanzare pe firma ta, ca te reangajezi pe un salariu mai bun, ca pictezi un tablou si il pui pe internet la vanzare – va lupta cu tine, cu slabiciunile tale, cu imperfectiunile tale, spre binele tau.

Trebuie sa iubesti aceasta “lupta“ ca sa poti sa inaintezi si sa atingi “obiectivul tau” (sa dai gata acest dragon).

Nu uita, este o simpla metafora, nu are rost sa intri acum in rational si sa busesti aceasta imagine.

Esecul, in povestea asta, inseamna doar ca nu s-a terminat povestea, desi tu asa credeai, ci ca totul face parte dintr-o poveste mai ampla, in timp ce tu esti abia la finalul unui capitol. In povesti protagonistul cade si de ridica de “n” ori pana dovedeste ca este erou cu adevarat. Este o calatorie de descoperire de sine.

Succesul inseamna ca ti-ai dovedit dragonul si ca poti merge mai departe, in cautarea altuia.

Lupta finala, ultimii 10% din aceasta calatorie se numeste Marea Batalie (“The big battle”).

Mergem mai departe: intre erou si dragon exista foarte multi dusmani care te vor face sa renunti inainte sa ai sansa sa fii fata in fata cu dragonul tau (in Marea Batalie):

* Conectivitatea si Tehnologia – care duce in fragmentarea atentiei. Cei care renunta sunt oameni care se lasa distrasi repede. Fragmentarea atentiei se intampla zilnic, in fiecare ora, cu ajutorul “terminalelor” si a faptului ca te lasi deranjabil. Lupti cu asta inchizand cateva ore pe zi orice canal de comunicare cu exteriorul, tocmai ca sa inaintezi pe drumul tau. Orice “urgenta” a altuia in detrimentul proiectului tau, orice mail, mesaj sau telefon – care te scot din flux, inseamna ca acest inamic a invins.

* Prietenii apropiati si Familia – care vor insinua (nu toti, vor exista destule exceptii) sa renunti, iti vor propune obiective alternative, iti vor critica actiunile. Nu este ceva personal, nu au nimic cu tine, asa stau lucrurile. Inclusiv noi taiem aripile celor apropiati noua fara sa ne dam seama, prin replici si sfaturi care aparent vor binele lor. Orice cerc social, inclusiv familia, functioneaza perecum un organism, daca tu vrei sa fii “in altfel” decat este obisnuit organismul, atunci el va lupta ca sa te aduca inapoi, pentru siguranta lui si a tuturor. Din momentul in care vrei sa te schimbi, esti inamicul celor apropiati.

* Ratiunea – in sensul de supraanaliza. Proiectele mor de multe ori in stadiu de planificare, desi cel care este blocat acolo, dupa ce esueaza, va spune “Am facut tot ce tine de mine” fara sa fi miscat un deget, in realitate. Ratiunea este opusul actiunii si inamicul ei, cel putin in faza incipienta a oricarui proiect. Ratiunea da nastere la blocaje, mai multe decat exista, la indoiala (“cine sunt eu sa fac asta”, “nu o sa functioneze”, “nu stiu daca merita, o sa fie greu”), la frica (“E mai bine sa nu fac nimic”). Cu cat gandesti mai mult, fara sa actionezi, cu atat indoiala se strecoara in sufletul tau precum un parazit si va avea grija sa nu plece de acolo pana nu renunti cu totul la ceea ce vrei sa faci.

Dar exista si aliati:

* Naivitatea: capacitatea de a nu sti cat de greu este si de a nu vrea sa afli.
* Incapatanarea: este de a capacitatea de a refuza sa renunti, atunci cand iti este greu. De a spune nu tuturor dornicilor sa sarbatoreasca esecul tau prematur.
* Memoria scurta: este capacitatea de a uita cat de greu, obositor si dureros a fost ieri si de a o lua azi de la zero, ca si cum drumul abia incepe.
* Dorinta de joaca: este capacitatea de a gasi placere in lucrurile plicticoase si grele.
* Cei iubiti: sunt oamenii care te incarca de energie, care iti dau aripi, cu care poti vorbi de la suflet la suflet. Cei care sunt alaturi de tine si cand esti pe val, cu bani si faima, si cand ai cazut, si ai nevoie de un umar pe care sa plangi.

Cam aici a ajuns seria mea de articole, prin care incerc sa transform obiectivele noastre cele de toate zilele intr-un joc frumos, care sa ne impinga de la spate.

Eterna intrebare

Cea mai des intrebare de pana cum a fost: “CUM?”. La dusmani intrebarea a venit in urmatoarele forme:

* Cum fac sa infrang tehnologia?
* Cum fac sa nu pun la suflet criticile celor apropiati?
* Cum fac sa nu intru in supraanaliza?

Raspunsul meu la toate aceste intrebari il gasesti in articole pe Construim Imperii, daca ai putina rabdare sa cauti. Pentru ca am tot scris despre:

* cum platformele de social media si internetul ne fragmenteaz atentia: AICI si AICI
* despre critici si intentia din spatelelor: AICI si AICI
* despre actiune, ca raspuns la analiza: AICI, AICI, AICI

Si mai sus sunt doar cateva exemple. Siteul e plin de astfel de articole, pentru ca este tema recurenta a comunitatii Construim Imperii. Nu cred ca exista o luna in care sa nu fi scris despre macar unul dintre cele trei subiecte.

Recomand si cartile mele:

* Esenta Eficientei – apasa AICI
* Performanta si Mentalitate: – apasa AICI

Dar intrebarea va continua mai departe: “CUM?”

* Cum fac sa fiu naiv, incapatanat, sa am memoria scurta (adica sa o iau de la zero, zi de zi), sa ma pot juca atunci cand muncesc din greu, si sa pot comunica cu cei iubiti?
* Cum apelez la aliati?

Raspunsul la intrebarea asta l-am mai dat in cateva articole si este destul de scurt: prin puterea intentiei si a introspectiei.

Suna probabil “buru buru”, asa incat iti dau si o metoda folosita de mine, pe absolut orice emotie sau calitate pe care vreau sa mi le insusesc:

* 5 cartonase, pe fiecare scriu cate un aliat
* imi pun o alarma la o ora fixa, dimineata, cand de obicei imi fac agenda (in perioada de dinainte de a intra in “munca” efectiv)
* in fiecare zi, cand suna alarma, aleg unul dintre cele 5 cartonase (aliati); exista trei metode de a face asta

1 – aleg in ordine cronologica (le dau numere de la 1 la 5 si aleg in fiecare zi un numar, in ordine crescatoare)
2 – aleg cartonasul de care simt ca am nevoie (“Ce aliat simt ca imi lipseste si ca m-ar ajuta azi?”)
3 – aleg la intamplare, dupa ce amestec bine cartonasele, ca si cum as amesteca un pachet de carti

* dupa ce aleg cartonasul, imi iau 5 minute in care sa nu fiu deranjat si sa pot “medita” pe subiectul respectiv; si ma gandesc la:

* Ce inseamna cuvantul respectiv pentru mine?
* Cand a fost ultima oara cand am am avut aliatul respectiv alaturi de mine?
* Cum se comporta un om care are aliatul respectiv alaturi?
* Cum ar trebui sa ma comport eu CONCRET in ziua respectiva, ca sa dovedesc ca am avut aliatul alaturi de mine?

Metoda cartonaselor prezentata mai sus are o aplicabilitate extrem de larga si o folosesc constant in viata mea deja de ani buni de zile. Nu neaparat in forma asta, pentru ca tot schimb regulile jocului, dar pe regulile principale.

Un articol despre cum am folosit cartonasele in alt caz gasesti AICI

La final

Articolul asta vine ca raspuns la mai multe reactii pe care le-am avut pe Construim Imperii – in care mi s-a atras atentia ca exista o lipsa de aplicabilitate a filosofiei, asa cum am expus-o pana acum.

Corect – exista. Pentru ca vorbim de o filozofie, pe de-o parte, si pentru ca e vorba de o serie de articole, pe de alta parte. Asta inseamna ca la inceputul seriei am fost nevoit sa creez cadrul de referinta, regulile jocului, filozofia efectiva, descrierea elementelor. Dar acum ne apropiem de finalul seriei si urmeaza partea pragmatica. In urmatoarele parti vei afla:

* cum sa integrezi toate aceste parti intr-un sistem care sa te ajute sa performezi
* cum sa iti faci un plan care sa te ajute sa actionezi (spre deosebire de a te indemna la supraanaliza)
* care sunt principalele blocaje pe care le intampina o persoana “normala” (eroul) in drumul ei catre un “obiectiv” (dragonul) – sunt trei la numar, universale, apar in momente specifice in poveste si pot fi depasite printr-un set concret de actiuni fiecare
* ce este “Marea batalie” (“batalia finala”, “the big battle”, “boss battle”) si cum sa te prezinti in fata dragonului tau, astfel incat sa rupi fasul de pe el
* si o lista de 10 arme (unelte de productivitate) – care pot fi folosite “in calatoria ta”, ca sa iti inlesneasca jocul.

In final vreau sa iti spun de o mica legenda. In anul 480 idH Xerxes, imparatul persan, a venit cu o armata de sute de mii de soldati ca sa supuna Grecia (legenda spune ca a venit cu milioane, dar ne bazam mai degraba pe sursele istorice). La ingusta stramtoare de la Termopile, 300 de spartani si cateva mii de greci s-au opus, stiind ca asta le va aduce sacrificiul suprem.

Legenda spune ca unul dintre solii imparatului persan a venit la regele Spartei, Leonidas, si i-ar fi spus:

“Rezistenta voastra este inutila. Xerxes are atat de multi arcasi ca daca trag toti deodata, sagetile vor acoperi lumina soarelui cu totul.”

Iar Dienekes, unul dintre soldatii lui Leonidas, a ras sfidator si a spus:

“Cu atat mai bine, atunci vom lupta la umbra!”

Vin cu mesajul din final spunand ca toata aceasta metafora duce catre o calitate mai buna a actiunilor noastre, dar ca ramane o metafora. Da, multi dintre eroi a parte de o soarta tragica, acolo unde inconstienta se uneste cu prostia, se pot intampla dezastre.

Dar mergem de la premisa ca suntem oameni inteligenti si ca traim in secolul al XXI-lea.

Asta inseamna ca, inainte de orice proiect, daca iti pui intrebarea “Care este cel mai rau lucru care s-ar putea intampla daca esuez?” si in continuare decizi ca poti trai cu asta toata viata, atunci se numeste o decizie asumata.

Parerea mea personala este ca daca nu girezi apartamentul tau pentru urmatorul proiect (dragon), astfel incat cel mai rau lucru care se poate intampla este ca iti raman copiii in strada, atunci cel mai probabil nimic “grav” nu ti se va intampla daca acest dragon te va infrange.

Traim in secolul al XXI-lea si cea mai mare infrangere nu inseamna “moartea”. Inseamna doar un esec, de multe ori faptul ca trebuie sa o iei de la capat, ca ai pierdut niste bani poate, ca trebuie sa te angajezi din nou, poate.

Aud de la multi ca cel mai rau lucru care se poate intampla este ca o sa “mori de foame”.

Ce inseamna asta in Romania secolului al XXI-lea decat o scuza ca sa nu actionezi? Decat o fuga de a-ti asuma o calatorie?

Pentru ca si aceasta “vorba”, cu “muritul de foame”, este o simpla zicala, o metafora.

Asa cum este si jocul pe care il propun eu aici, de cateva saptamani.

Si sincer, daca cel mai rau lucru care se poate intampla cu eroul meu este ca “va muri de foame”, adica isi va depune cv-ul pe ici pe colo si va dormi pe o canapea a unui prieten pana se pune din nou pe picioare,

ATUNCI EU VREAU SA AUD POVESTEA ASTA !

Tu nu vrei?

Cu drag,
Daniel

PS: daca ti-a placut povestioara cu Xerxes, am o carte metaforica mistocuta, care te va face sa plangi si sa razi intr-un ritm de multe ori ametitor. Se numeste Revolta Akienilor si o gasesti: AICI

PPS: Imi vine sa nu iti mai pun nicio intrebare la final, dar stiu ca nu este o atitudine proactiva. Lasa-mi un comentariu mai jos si spune-mi:

Care este prima actiune/revelatie pe care o ai in minte, inspirata din aceasta serie de articole, de pana acum? Ce vrei sa faci?

(exemplu: „Ma apuc de sala, ca nu mai merge – si o sa folosesc si unealta cu cartonasele”)

Treaba ta este sa imi raspunzi la articole, a mea este sa scriu in continuare, pana finalizez aceasta serie.

Citeste mai mult pe: construimimperii

Social

Arhiva stiri