SIMULARE BACALAUREAT 2014. Mesajul emotionant al unei eleve de clasa a XI-a la subiectul III de la limba si literatura romana

Un profesor care a corectat lucrarile de la simularea de la bacalaureat a avut parte de o surpriza extrem de placuta din partea unui elev.

bacalaureat

Acesta a ramas impresionat de raspunsul unui elev la subiectul III de la proba de limba si literatura romana si, chiar daca nu a putut sa il puncteze, a decis sa il impartaseasca pe blogul sau. Iata ce a scris profesorul:

„Astazi, simulare de BAC. Limba si Literatura Romana, clasele a XI-a si a XII-a. Subiectele, aceleasi banalitati infioratoare. Aceleasi concepte operationale sublime prin inutilitatea lor, conventionale prin artificialitatea lor. Daca n-as sti ca Limba si Literatura Romana inseamna si altceva, daca as fi astazi elev de liceu, probabil ca n-as avea nici un motiv sa merg la Facultatea de Litere, scrie profesorul pe blogul lui.

Tot astazi, o surpriza extrem de placuta. Subiectul III, clasa a XI-a… Cerinta: relatia dintre doua personaje ale unei comedii studiate (plictisitor!). Printre lucrarile corectate, gasesc un text al unei eleve careia as fi onorat sa ii fiu profesor. in el regasesc multe dintre erorile pe care le comit eu insumi in fata claselor la care predau. Asadar, textul urmator este o incurajare publica adresata elevilor mei; daca au astfel de opinii (acestea sau altele!), as fi bucuros sa le ascult.

Nota: Din pacate, textul urmator nu a putut fi punctat pentru ca (previzibil, nu-i asa?!) el nu corespunde cerintei si baremelor de corectare. Daca n-ar fi fost asa, punctajul acordat de mine ar fi fost maxim. Pe langa concizie, ironie si originalitate (toate, calitati ale stilului), gasesc aici si o mostra de gandire critica.

Nu am studiat comedia la clasa, dar pot sa prezint relatia intre un elev si oricare profesor. Nu vreau sa generalizez, asa ca o sa profit de ocazia asta si o sa spun un secret.

Nu ma intereseaza atat de mult materia pe care o preda cineva, cat ma intereseaza omul din fata mea. Am o profesoara care, in cele 50 de minute petrecute la clasa pe saptamana, nu zambeste absolut deloc. Sunt aproape doi ani de cand se intampla asta si la un moment dat prezenta ei a devenit epuizanta. Am ajuns sa fac tot posibilul sa-i evit orele, astfel incat sa evit depresia in care intru dupa ora. Sunt o persoana mai sensibila, totul in jur ma afecteaza. Doamna diriginta a intrat la ora intr-o zi si, dupa ce s-a uitat putin la noi, ne-a cerut sa nu mai fim atat de veseli. Poate ca exagerez, poate o sa ma aleg cu o pedeapsa mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme in care si dumneavoastra ati trait adolescenta, stiti cum e. Poate va aduceti aminte de momentele de tristete sau de pasele proaste. tin sa va anunt ca exista si acum, iar data viitoare, cand o sa mergeti intr-o clasa, uitati-va mai atent la sufletele prezente si nu uitati ca nu pentru toti e usor si uneori tot ce ne lipseste e o privire incurajatoare. stiu ca fericirea nu e o materie si nu doriti sa predati asa ceva.

Ne amintim de fiecare om care a trecut prin liceu; vrem sa ne amintim de bine. Nu o sa-mi amintesc definitia romanului sau a schitei, dar o sa-mi aduc aminte de acea zi in care v-ati permis sa lasati materia deoparte pentru a ne cunoaste, pentru a ne aminti ca nu e prea tarziu sa vedem fiinta umana.

Sursa: pro tv

Social

Arhiva stiri