Dezvoltare Personală: Acea clipă când totul e clar

Conştiinţa este deja conştientă. Ea este ceea ce e nemanifest, ceea ce e etern. Universul însă devine conştient doar în mod gradat. Conştiinţa în sine este atemporală şi, de aceea, nu poate evolua. Ea nu s-a născut niciodată şi nu va muri. Când conştiinţa devine universul manifest, ea pare să se situeze sub efectul timpului şi să sufere un proces evolutiv. Nicio minte omenească nu este capabilă să înţeleagă pe deplin motivul acestui proces. Dar îl putem întrezări în noi şi putem deveni participanţi conştienţi la el.

dezvoltare personala personal development timetvro constiinta.jpg

dezvoltare personala (personal development )

Conştiinţa este inteligenţa, principiul organizator din spatele apariţiei formei. Conştiinţa a pregătit formele timp de milioane de ani pentru ca ea să se poată exprima pe sine prin ele în ceea ce este manifest. Deşi tărâmul nemanifestat al conştiinţei pure ar putea fi considerat o altă dimensiune, el nu este separat de această dimensiune a formei. Forma şi ceea ce este fără de formă se întrepătrund. Ceea ce este nemanifestat curge în această dimensiune ca spaţiu interior, conştientizare, Prezenţă. Cum face acest lucru? Prin intermediul formei umane care devine conştientă şi îşi împlineşte astfel destinul. Forma umană a fost creată în acest scop înalt, şi milioane de alte forme au pregătit terenul pentru ea.

Conştiinţa se incarnează în dimensiunea manifestă, adică devine formă. Când face acest lucru, ea intră într-o stare ca de visare. Inteligenţa rămâne, dar conştiinţa devine inconştientă de sine. Se pierde pe sine în formă, se identifică cu formele. Am putea spune că aceasta este coborârea divinului în materie. În stadiul acela al evoluţiei universului, întreaga mişcare exterioară are loc într-o stare de visare. Străfulgerări ale trezirii apar doar în momentul dezintegrării unei forme individuale, adică al morţii. Şi apoi începe următoarea încarnare, următoarea identificare cu forma, următorul vis individual care face parte din visul colectiv. Când leul sfâşie corpul zebrei, conştiinţa care s-a încarnat în forma de zebră se detaşează de forma în dezintegrare şi pentru un scurt moment, se trezeşte la natura ei esenţială nemuritoare ca şi conştiinţă; apoi recade imediat în somn şi se reincarnează ca o altă formă. Când leul îmbătrâneşte şi nu mai poate vâna, în momentul în care îşi dă ultima suflare există din nou o străfulgerare foarte scurtă a stării de trezire, urmată de un alt vis al formei.

Pe planeta noastră, egoul omenesc reprezintă etapa finală a somnului universal, identificarea conştiinţei cu forma. Etapa a fost necesară în evoluţia conştiinţei. Creierul uman este o formă foarte deosebită prin care conştiinţa intră în această dimensiune. El conţine aproximativ o sută de miliarde de celui nervoase (numite neuroni), un număr aproape egal cu cel al stelelor din galaxia noastră, care ar putea fi privită ca un creier macrocosmic. Nu creierul creează conştiinţa, ci conştiinţa creează creierul, cea mai complexă formă fizică de pe pământ, ca expresie a sa. Când creierul s-a deteriorat nu înseamnă că pierdeţi conştiinţa. Conştiinţa nu mai poate folosi forma aceasta pentru a intra în această dimensiune, asta e tot. Nu puteţi pierde conştiinţa deoarece ea este, în esenţă, ceea ce sunteţi. Puteţi pierde doar ceva ce aveţi, nu puteţi pierde ceva ce sunteţi.

ECKHART TOLLE – Dezvoltare Personală  (Personal Development)

Mai puteti citi pe TimeTV si:

ECKHART TOLLE: Egoul colectiv, dovada irefutabilă a nemuririi – Time TV

A munci, cu şi fără ego – Time TV.ro

Părintele ARSENIE BOCA – CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI

Social

Arhiva stiri