Expansiunea naturală a vieţii ce vine odată ci mişcarea înspre exterior este uzurpată de ego şi folosită în vederea propriei lui expansiuni. „Ia uite ce pot eu să fac. Pin pariu că tu nu poţi”, spune un copil mic altuia când descoperă forţa crescândă şi noile capacităţi ale corpului său. Aceasta este una dintre primele încercări ale egoului de a se amplifica prin identificarea cu mişcarea exterioară şi concepţii de „mai mult decât tine” şi de a se consolida prin diminuarea altora. Acesta este, desigur, doar începutul numeroasele percepţii greşite ale egoului. Însă pe măsură ce luciditatea voastră creşte şi egoul nu vă mai conduce viaţa, nu mai este nevoie să aşteptaţi ca lumea voastră să se contracte sau să se prăbuşească din cauza înaintării în vârstă sau a unei tragedii personale ca să conştientizaţi scopul vostru interior.
7 Dezvoltare Personala (Personal Development)
Deoarece pe planetă noua conştiinţă începe să îşi facă apariţia, tot mai mulţi sunt cei care nu mai au nevoie să fie scuturaţi ca să se trezească. Ei permit de bunăvoie iniţierea procesului treziri chiar în timpul ciclului exterior al dezvoltării şi expansiunii. Când ciclul respectiv nu mai este uzurpat de ego, dimensiunea spirituală îşi face apariţia în acesta lume prin mişcarea exterioară — gândire, vorbire, acţiune, creaţie — la fel de puternic ca şi prin mişcarea de revenire — linişte, Fiinţare şi dezintegrare a formei. Până acum, inteligenţa umană, care este doar un aspect minuscul al inteligenţei universale, a fost deformată şi greşit folosită de ego. Eu numesc aceasta „inteligenţă în slujba nebuniei”. Pentru divizarea atomului este nevoie de o mare inteligenţă. Utilizarea acelei inteligenţe pentru a construi şi stivui bombele atomice este nebunie sau, în cel mi bun caz, neinteligenţă extremă. Stupiditatea este relativ inofensivă, dar stupiditatea inteligentă este foarte periculoasă. Această stupiditate inteligentă, pentru ilustrarea căreia se pot găsi nenumărate exemple evidente, ameninţă supravieţuirea noastră ca specie.
Fără impedimentul pe care-l reprezintă disfuncţia egotică, inteligenţa noastră s-ar armoniza pe deplin cu ciclul exterior al inteligenţei universale şi cu impulsul acesteia de a crea. Am deveni participanţi conştienţi la crearea formei. Nu noi creăm, ci inteligenţa universală este cea care creează prin noi. Nu ne-am mai identifica cu ceea ce creăm şi astfel nu ne-am mai pierde în ceea ce facem. Am învăţa că actul creaţiei poate implica energie de cea mai mare intensitate, dar aceasta nu este „trudă” sau stres. Trebuie să înţelegem că este o diferenţă între stres şi intensitate, după cum vom arăta în continuare. Lupta sau stresul reprezintă un semn că egoul s-a întors, iar reacţiile negative atunci când întâmpinăm obstacole reprezintă tot un astfel de semn.
Forţa ce mână dorinţele egoului creează „inamici”, adică o reacţie sub forma unei forţe oponente de aceeaşi intensitate. Cu cât este egoul mai puternic, cu atât este mai puternic şi sentimentul separării între oameni. Singurele acţiuni care nu provoacă reacţii de opoziţie sunt acelea care au drept scop binele tuturor. Acele acţiuni sunt inclusive, nu exclusive. Ele reunesc, nu separă. Ele nu sunt pentru ţara „mea”, ci pentru întreaga umanitate, nu sunt pentru religia „mea”, ci pentru apariţia conştiinţei în toate fiinţele umane, nu pentru specia „mea”, ci pentru toate fiinţele simţitoare şi pentru întreaga natură.
Fără disfuncţia egotică am mai învăţa şi că acţiunea, deşi necesară, este doar un factor secundar în manifestarea realităţii noastre exterioare. Factorul primordial în creaţie îl reprezintă conştiinţa. Indiferent de cât de activi suntem, cât de mult efort depunem, starea conştiinţei noastre este cea care creează lumea în care trăim, iar dacă la acel nivel interior nu se produce o schimbare, acţiunea, oricât de multă, nu va aduce nicio modificare. Nu vom face decât să recreăm versiuni modificate ale aceleiaşi lumi, iar şi iar, o lume care este reflexia exterioară a egoului. Viaţa fiecărui om — fiecare formă de viaţă, de fapt — reprezintă o lume, o modalitate unică prin care universul se experimentează pe sine. Iar atunci când forma voastră se dizolvă, o lume se încheie — una dintre nenumăratele lumi.
ECKHART TOLLE – 7 Dezvoltare Personala (Personal Development)
Mai puteti citi pe TimeTV si:
Cat de mult te tampeste privitul la TELEVIZOR? Ai curaj sa afli?
Ce este fericirea? Citeste, s-ar putea sa nu stii!
Află ce este BELȘUGUL și care este percepția noastră asupra lui. Genial
Similare
