ECKHART TOLLE: Un dialog despre scopul interior partea I-a

Dialogul următor condensează numeroase conversaţii pe care le-am avut cu oameni aflaţi în căutarea adevăratului scop al vieţii lor. Ceva este adevărat atunci când rezonează cu Fiinţa cea mai lăuntrică şi când o exprimă pe aceasta, când este armonizat cu scopul vostru interior. De aceea eu le îndrept oamenilor atenţia mai întâi către scopul lor interior şi primordial.

Nu ştiu exact despre ce este vorba, dar vreau o schimbare în viaţă. Vreau expansiune; vreau să fac ceva care să aibă sens şi, da, vreau prosperitate şi libertatea care vine odată cu ea. Vreau să fac ceva semnificativ, ceva care să aducă o schimbare în lume. Dar dacă mă întrebaţi ce anume vreau, ar trebui să vă răspund că nu ştiu. Mă puteţi ajuta să găsesc scopul vieţii mele?

Scopul dumneavoastră este să staţi aici şi să vorbiţi cu mine, pentru că aici sunteţi şi asta faceţi. Până când vă veţi ridica şi veţi face altceva. Atunci, acela va deveni scopul dumneavoastră.

Deci scopul meu este să stau în biroul meu în următorii treizeci de ani până când am să ies la pensie sau am să fiu concediat?

Acum nu sunteţi în biroul dumneavoastră, deci nu acesta este scopul dumneavoastră. Când staţi în birou şi faceţi ceea ce faceţi acolo, atunci acela este scopul dumneavoastră. Nu pentru următorii treizeci de ani, ci pentru moment.

Cred că este o neînţelegere la mijloc. Pentru dumneavoastră, scop înseamnă ceea ce faceţi acum; pentru mine înseamnă să am un obiectiv general în viaţă, ceva măreţ şi semnificativ care să dea sens lucrurilor pe care le fac, ceva care să aducă o schimbare. Să umblu cu hârtii de colo-colo prin birou nu e ceea ce vreau. Asta ştiu sigur.

string_of_galaxies_timetvro_dezvoltare personala personal development

Câtă vreme nu aţi conştientizat Fiinţa, veţi căuta înţelesul numai în dimensiunea acţiunii şi viitorului, adică în dimensiunea timpului. Şi orice semnificaţie sau împlinire aţi găsi se va dizolva sau se va dovedi a fi fost o amăgire. Va fi invariabil distrusă de timp. Orice înţeles am găsi la acel nivel va fi adevărat numai în mod relativ şi temporar. De exemplu, dacă sensul vieţii dumneavoastră constă în a avea grijă de copii, ce se va întâmpla cu sensul acesta atunci când ei nu vor mai avea nevoie de dumneavoastră şi poate nici nu vă vor mai asculta? Dacă a-i ajuta pe ceilalţi dă un sens vieţii dumneavoastră, înseamnă că aveţi nevoie ca celorlalţi să le fie mai rău decât dumneavoastră, pentru ca viaţa dumneavoastră să aibă în continuare înţeles, iar dumneavoastră să aveţi un sentiment de bine.

Dacă dorinţa de a-i depăşi pe alţii, de a câştiga sau de a reuşi într-o activitate sau alta vă dă un sens, ce se întâmplă dacă nu câştigaţi niciodată sau dacă şirul de succese se încheie într-o zi, aşa cum se va întâmpla? Atunci, n-aţi mai putea decât să recurgeţi la imaginaţie sau la amintiri — iar acestea nu vă pot satisface, nu pot da decât un sens minor vieţii dumneavoastră. „A izbuti” în indiferent ce domeniu are sens doar atâta vreme cât există mii sau milioane de oameni care nu izbutesc. Astfel, este nevoie ca alte fiinţe umane să „eşueze” pentru ca viaţa dumneavoastră să aibă sens. Nu spun că a-i ajuta pe alţii, a avea grijă de copiii dumneavoastră sau a tinde să vă perfecţionaţi într-un domeniu nu sunt lucruri valoroase. În cazul multor oameni, ele reprezintă o parte importantă a scopului lor exterior, dar scopul exterior luat separat este totdeauna relativ, instabil şi lipsit de permanenţă.

Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă implicaţi în respectivele activităţi, ci înseamnă că ele ar trebui să aibă legătură cu scopul interior, primordial, astfel încât ceea ce faceţi să primească un înţeles mai profund. Dacă nu trăiţi în armonie cu scopul dumneavoastră primordial, scopul pe care vi-l veţi propune — indiferent care va fi el, chiar de-ar fi acela de a crea raiul pe pământ — va veni din partea egoului şi va fi distrus de timp. El va conduce, mai devreme sau mai târziu, la suferinţă. Indiferent ce alegeţi să faceţi, chiar dacă scopul pare spiritual, atunci când  ignoraţi scopul dumneavoastră interior egoul se va strecura în modul în care faceţi ceea ce faceţi şi, astfel, mijloacele vor corupe scopul. Zicala „Drumul către iad este pavat cu bune intenţii” face referire la acest adevăr. Cu alte cuvinte, nu scopurile sau acţiunile  dumneavoastră sunt primordiale, ci starea de conştiinţă din care se nasc ele. Împlinirea scopului dumneavoastră primordial înseamnă punerea bazelor unei noi realităţi, a unui pământ nou.

Odată puse bazele, scopul dumneavoastră exterior va primi forţă spirituală, deoarece obiectivele şi intenţiile dumneavoastră vor fi în armonie cu impulsul evolutiv al universului. Separarea gândirii de conştientizare, separare ce constituie nucleul scopului dumneavoastră primordial, apare ca urmare a negării timpului. Desigur, nu vorbim acum despre utilizarea timpului în scopuri practice cum ar fi stabilirea unei întâlniri sau planificarea unei excursii. Nu vorbim de timpul marcat de limbile ceasului, ci de timpul psihologic, care reprezintă obiceiul adânc înrădăcinat al minţii de a căuta deplinătatea vieţii în viitor, acolo unde ea nu poate fi găsită, ignorând singurul punct de acces către ea: momentul prezent.

Privind către ceea ce faceţi sau către locul în care vă aflaţi ca fiind scopul principal al vieţii dumneavoastră, negaţi timpul. Iar de aici decurge o putere uriaşă. Negarea timpului în ceea ce faceţi aduce cu sine şi legătura între scopul dumneavoastră interior şi cel exterior, între Fiinţă şi acţiune. Când negaţi timpul, negaţi egoul. Doar atunci veţi face extraordinar de bine ceea ce faceţi, căci ceea ce faceţi devine punctul focal al atenţiei dumneavoastră. Ceea ce faceţi devine un canal prin care conştiinţa intră în această lume. Aceasta  înseamnă că ceea ce faceţi va fi de o înaltă calitate, chiar dacă este vorba despre cea mai simplă acţiune precum a da paginile unei cărţi de telefon sau a traversa camera. Scopul principal atunci când daţi paginile îl reprezintă datul  paginilor; scopul secundar îl reprezintă găsirea unui număr de telefon.

Scopul principal pentru traversarea camerei este traversarea camerei; scopul secundar este acela de a lua o carte situată în celălalt colţ al camerei, iar în momentul în care luaţi cartea, acesta devine scopul dumneavoastră principal. Poate vă amintiţi paradoxul legat de timp pe care l-am menţionat mai devreme: oricare ar fi acţiunea pe care o întreprindeţi ea cere timp, totuşi timpul este întotdeauna acum. Aşadar, în timp ce scopul dumneavoastră interior este acela de a nega timpul, scopul exterior implică obligatoriu viitorul, motiv pentru care el nu poate exista fără timp. Dar acesta este întotdeauna secundar. Când deveniţi neliniştiţi sau stresaţi, înseamnă că scopul exterior a preluat controlul, iar dumneavoastră aţi pierdut din vedere scopul interior. Aţi uitat că starea dumneavoastră de conştiinţă este primordială, iar orice altceva este secundar.

Trăind în acest mod, nu voi fi împiedicat să mai caut realizarea unui lucru măreţ? Mi-e teamă că voi rămâne tot restul vieţii ocupat cu lucruri mărunte, lucruri fără însemnătate. Mi-e teamă că n-am să mă ridic niciodată deasupra mediocrităţii, n-am să îndrăznesc să realizez ceva important, n-am să-mi împlinesc potenţialul.

Ceea ce este măreţ se naşte din lucrurile mărunte, dacă ştii să le acorzi suficient respect şi atenţie. Viaţa tuturor constă în realitate din lucruri mici. Măreţia este o noţiune mentală abstractă şi fantezia preferată a egoului. Paradoxul este că fundamentul măreţiei îl reprezintă tratarea cu respect a lucrurilor mărunte din momentul prezent, nu urmărirea ideii de măreţie. Momentul prezent este întotdeauna mic, în sensul că este întotdeauna simplu, dar înăuntrul lui se află ascunsă cea mai mare putere. Asemenea atomului, este unul dintre cele mai mici lucruri, dar are o putere enormă.

Doar atunci când sunteţi în concordanţă cu momentul prezent aveţi acces la puterea respectivă. Sau ar fi poate mai adevărat să spunem că atunci are ea acces la voi, iar prin voi, la această lume. Isus vorbea despre această putere atunci când spunea: „Nu eu, ci Tatăl — care rămâne întru mine — face lucrările Lui.” Şi: „Eu nu pot să fac de la Mine nimic”. Neliniştea, stresul şi negativitatea vă taie legătura cu puterea respectivă. Iluzia că sunteţi separaţi de puterea care conduce universul revine. Simţiţi din nou că sunteţi singur, că vă luptaţi cu o situaţie sau că încercaţi să realizaţi un lucru sau altul. Dar de ce au apărut neliniştea, stresul sau negativitatea? Deoarece aţi întors spatele momentului prezent. Şi de ce aţi procedat aşa?

Aţi crezut că altceva era mai important. Aţi uitat care vă era scopul principal. O singură greşeală mică, o singură interpretare eronată dă naştere unei lumi de suferinţă. Prin intermediul momentului prezent aveţi acces la însăşi puterea vieţii, la ceea ce a fost denumit în mod tradiţional „Dumnezeu”. De îndată ce-i întoarceţi spatele, Dumnezeu încetează să mai fie o realitate în viaţa dumneavoastră, iar tot ceea ce vă rămâne este conceptul mental de Dumnezeu, în care unii cred şi pe care alţii îl neagă. Chiar şi credinţa în Dumnezeu este doar un palid substitut pentru realitatea vie a lui Dumnezeu, ce se manifestă în fiecare moment al vieţii dumneavoastră.

ECKHART TOLLE – Dezvoltare Personala (Personal Development)

Social

Arhiva stiri