Dezvoltare Personala: Cine este experimentatorul?

Dezvoltare Personala (Personal Development)

Ceea ce vedeţi, auziţi, gustaţi, atingeţi şi mirosiţi reprezintă, desigur, obiecte perceptibile în plan senzorial. Ele sunt cele pe care le experimentaţi. Dar cine experimentează? Dacă, de exemplu, spuneţi acum: „Păi eu, desigur, Jane Smith, contabil-şef, în vârstă de patruzeci şi cinci de ani, divorţată, mamă a doi copii, americancă — eu sunt subiectul, cea care experimentează”, atunci vă înşelaţi. Jane Smith şi orice altceva este identificat cu acest concept mental de Jane Smith reprezintă obiecte ale experienţei, nu subiectul care experimentează.

Dezvoltare Personala

experiment-dezvoltare-personala-spirituala-timetv-time-personal-development

Dezvoltare Personala (Personal Development)

Fiecare experienţă are trei componente posibile: percepţiile senzoriale, gândurile sau imaginile mentale şi emoţiile. Jane Smith, contabil-şef, patruzeci şi cinci de ani, mamă a doi copii, divorţată, americancă — toate acestea sunt gânduri şi, prin urmare, fac parte din ceea ce experimentaţi în momentul în care aveţi aceste gânduri. Acestea şi orice altceva aţi putea spune şi gândi despre voi înşivă reprezintă obiectele, nu subiectul. Ele reprezintă experienţa, nu experimentatorul. Puteţi adăuga încă o mie de definiţii (gânduri) privitoare la cea sau cel care sunteţi şi, procedând astfel, veţi creşte desigur complexitatea experienţei proprii (şi venitul psihologului vostru), dar nu aşa veţi ajunge la subiect, la experimentatorul care precede toate experienţele, dar fără existenţa căruia n-ar fi posibilă nicio experienţă.

Dezvoltare Personala

Atunci cine este experimentatorul? Voi sunteţi. Şi cine sunteţi voi? Conştiinţa. Şi ce este conştiinţa? La această întrebare nu există răspuns. În momentul în care veniţi cu răspunsul aţi falsificat-o, aţi transformat-o într-un alt obiect. Conştiinţa, denumită în mod tradiţional cu termenul de spirit, nu poate fi cunoscută în sensul obişnuit al cuvântului, iar strădania este zadarnică. Orice cunoaştere ţine de tărâmul dualităţii — subiect şi obiect, cunoscătorul şi cunoscutul. Subiectul, eu, cunoscătorul fără de care nimic n-ar putea fi cunoscut, perceput, gândit sau simţit trebuie să rămână mereu imposibil de cunoscut. Şi aceasta fiindcă ceea ce numesc prin cuvântul „eu” nu are formă. Doar formele pot fi cunoscute, însă fără dimensiunea cea fără de formă, lumea formelor n-ar putea exista. Este spaţiul luminos în care răsare şi apune lumea. Spaţiul acela este viaţa, iar Eu Sunt acea viaţă. Este atemporal. Eu Sunt atemporal, etern. Ceea ce se întâmplă în spaţiul acela este relativ şi temporar; plăcere şi durere, câştig şi pierdere, naştere şi moarte.

Cel mai mare impediment în descoperirea spaţiului interior, cel mai mare impediment în aflarea experimentatorului îl constituie faptul de a deveni atât de subjugaţi de experienţă, încât să vă pierdeţi în ea. Atunci, conştiinţa se pierde în propriul său vis. Fiecare gând, emoţie şi experienţă pune stăpânire pe voi într-o asemenea măsură, încât sunteţi de fapt într-o stare de vis. Aceasta este starea normală a umanităţii de mii de ani. Deşi nu puteţi cunoaşte conştiinţa, puteţi deveni conştienţi de ea ca fiind voi înşivă. O puteţi simţi în mod direct în orice situaţie, indiferent unde vă aflaţi. O puteţi simţi aici şi acum ca fiind însăşi Prezenţa voastră, spaţiul interior în care cuvintele de pe această pagină sunt percepute şi devin gânduri. Este Eu Sunt dintr-un strat mai profund. Cuvintele pe care le citiţi şi gândiţi sunt prim-planul, iar Eu Sunt reprezintă substratul, fundalul de dedesubtul fiecărei experienţe, fiecărui gând, fiecărui sentiment.

ECKHART TOLLE – Dezvoltare Personala (Personal Development)


Mai puteti citi pe TimeTV si:

Social

Arhiva stiri