We Singing Colors – sau cum sună acoustic-naive-electronics

foto: musicnights

foto: musicnights

We Singing Colors  a fost mai întâi proiectul solo al lui Andrei Hategan, lead-singerul trupei The Amsterdams. Pe colega lui, Roxana Niculae, a auzit-o cântând pe plajă și s-a gândit că ar fi potrivită lângă el pe scenă.  Acum au deja 20 de piese împreună, 5 videoclipuri și pregătesc lansarea primului album. Concertele lor sunt ca o întâlnire între prieteni: deschise, intime, amuzante, totul în stil acoustic-naive-electronics.

Roxana și Andrei se completează, se tachinează, experimentează și iese… armonie în culori. La interviu, Roxana și-a imaginat cum ar raspunde Andrei la întrebări:

Andrei, știu că prima interacțiune cu Roxana a fost când i-ai dat un autograf pentru o prietenă  în care i-ai scris ”Te prind eu!”.  După 6 luni ai auzit-o cântând pe plajă ”dog days are over”.  Cautai un coleg de trupă în momentul acela?

 Nu știu dacă își căuta pe cineva pentru proiect, probabil inconștient. Mi-a zis doar că aude ce trebuie pentru ideile pe care le are deja și asta a fost.

Am zis ”da” din prima, mai ales că Andrei era și pe vremea aceea solist la The Amsterdams. Credeam ca vor sa mă ia în trupă, cum să nu zic da? Apoi am avut prima repetiție, cum s-ar zice, și nu îmi dădeam seama de ce e doar Andrei. Când mi-a zis de proiectul lui paralel, m-am mai gândit vreo 5-6 luni până când am început chiar să cântăm.

  De unde vine numele trupei? 

Inițial, proiectul s-a numit We Sing In Colors. Ulterior, Andrei a avut o revelație, cum că nu e ce trebuie, așa că a mers pe We Singing Colors. A forțat puțin limba, cum face adesea, de dragul sonorizării. I-a plăcut contrastul, ideea asta, de autor colectiv, cu toate că a început  proiectul singur.

V-ați definit ca un band acustic-electronic naive. Îmi spuneți mai multe despre stilul acesta?

Da. Ai vazut ce si cum cântăm. N-am știut ce stil e. Pe mine, mărturisesc că încă mă blocheaza întrebarea: „Dar voi ce cântați?”. Și am pornit în marea căutare de nume de stiluri, dar în engleză. Indie folk. Am inventat la un moment dat „vowel music” pentru că ne place să avem și „uuuuu”, „aaaaa”.

Andrei a venit cu acustic-electronic naive, că practic acolo suntem: avem multe piese pe chitara rece și voci, dar avem și câteva cu beat sau pe clapiță și acestea din urmă merg naiv pe un fel de electronic. Hahaha.

La ce instrumente cântă fiecare?

Andrei e pe chitară, voce multă și o clăpiță care e între instrument serios și jucărie.

Eu cu voce, un pic de triolă, pe alocuri, muzicuță și niște percuție (cazan, cinel, tamburină, ou, chimes).

Dar acum avem tobar, de vreo lună. Nu cânta la set full de tobe (așa zicea Andrei când căutam – că nu vrea set full de tobe). Vlad are 2 cazane, 2 cinei, premier, toba mare și câteodata și fus. Și scaun de tobar. Eu cred că el cântă la set full de tobe, totuși.

 Ce ar mai trebui să știm despre noul toboșar al trupei?

 Vlad înțelege ce cântăm, îi place și completează muzica noastră. Nu ne știam dinainte. Am dat un anunț, ne-am vazut cu câțiva oameni și a ramas Vlad. Înainte mai cânta cu prietenii la sală, dar într-o trupă n-a mai fost până acum. E fix ce trebuie în We Singing Colors.

foto: musicnights

foto: musicnights

Folosiți instrumente neconvenționale sau mai puțin folosite de alte trupe, unele versuri sunt chiar profunde și vocile amândurora sunt puternice și sensibile în același timp, se îmbină natural, se completează frumos. Spectacolul vostru de la Victoria mi s-a părut foarte animat, v-ați plimbat printre spectatori, ați vorbit mult cu ei în pauzele dintre cântece. Transmiteți foarte multă energie. Cum vă simțiți acolo, pe scenă, vouă ce vă transmite publicul?

Mie imi transmite fix energia pe care ziceai că ai văzut-o la noi. Când o să mă fac mare, aș vrea să mă plimb printre și mai mulți oameni. Ha, ha. Așa mă simt, ca și cum aș vrea să cobor doar ca să pot să urc pe o scena și mai mare.

La Andrei, asta e tot ceea ce face. Atunci, de exemplu, a cântat joi cu mine la Victoria și de vineri, până duminică la Focus (Sibiu). Vineri, cu mine în piața Huet. Sâmbătă dimineața, tot cu mine, pe Podul Minciunilor. Sâmbătă la prânz, cu băieții (The Amsterdams) unplugged, în Piața Huet , iar seara tot cu băieții, dar electric. Duminică am mai cântat noi la rece, puțin, din Piata Mică până la ultimul etaj din Turn. E clar că se simte bine sus pe scenă.

Primul concert a fost în mai 2011. Roxana,  știu că nu aveai experiența scenei.  Ai avut emoții atunci, în Control Club?

Eram toată o emoție. Și încă am emoții la fiecare concert. Vorbeam cu un amic, actor, fix despre asta zilele trecute. Cum te poți urca pe scenă 2-3 ani la rand și tot să le ai. Primul concert a fost chiar un opening pentru un francez. La Control, clubul, care era practic casa mea. Și cu mulți prieteni, care evident veniseră să aplaude. Cred că erau vreo 100 de oameni. Atunci mi-am dat seama ca e pe bune totul.

roxana_niculae_festival-film-victoria-2013-049

Ești foarte naturală, știu ca nu ai luat lecții de canto. Te-ai gândit vreodată că o să ajungi să cânți?

Nu. Adică, n-am luat niciodata cântatul meu în serios. Nici sărefuz n-am putut, când s-a ivit ocazia. Și, nu știu. Mă joc în continuare, eu așa simt. Și sunt eu, când sunt pe scenă. Îmi place.

Andrei, ești  și lead-singer la The Amsterdams.  La Sibiu ai avut trei concerte întro zi. Cum te împarți pentru repetiții?

De fapt, Andrei e în 3 trupe acum. (a treia este ”After What”) Și le face pe toate bine și diferit. Ziceam și mai sus cât de alergat a fost la Sibiu. Și printre concerte erau și tot atâtea instalări, soundchek-uri, poze, povești de după concert. E nebunie, dar la nebunie dintr-asta speri să ajungi, de fapt. Ah, și repetițiile, clar, sunt și mai multe!

Am înțeles că piesele le compune mai mult Andrei. La partea muzicală lucrați împreună?

Andrei compune cam tot. Are o idee, îmi arată, o cântăm puțin și vedem cum se așează. Rar, se întâmplă să mai pun și eu niște versuri ici-colo. Mai schimb cuvinte, de obicei. La început era mai ușor, că piesele existau. Până să cânt eu, Andrei compunea piese deja de 1 an. Și doar adaptam pentru live, lucram la versiunile de cântat cu mănunchiuri de capace în loc de toba mare.

Îmi povesteați ceva despre ”Day for my eyes”, piesa compusă într-un taxi. I-ați făcut și videoclip, în același taxi. Care e povestea din acea seară?

Mergeam la repetiții și Andrei a vrut să-mi arate o idee nouă de piesă. Taximetristul era vesel că îi cântam în taxi, iar mie îmi place să cânt oriunde. Știam că trebuie să îi povestim și lui Adi Bulboacă, pentru că sigur vrea să filmeze. Și cam asta a fost. Apoi ne-a scris o tipă din Canada, că face un film despre povești în taxi din toată lumea și vrea să foloseasca ”Day for my eyes”. Urmează.

Ce muzică ascultați? 

Andrei e într-o perioada Abba, A-HA. Și ascultăm muzică pe la concerte din ce în ce mai mult. Mai puțin pe youtube. Ah, și muzica de pe cd-urile din benzinarie! Ce audiție plăcută am avut cu Ricchi e Poveri  pe drum catre Victoria!

O să aveți un nou videoclip. Despre ce este vorba?

Cântecul îl știți deja (din concert), dar e într-o nouă variantă, trecută și prin mâinile lui Victor. Clipul o sa fie surprinzător, exact ca piesa. În curând.

Acum lucrăm la mai multe piese, experimentăm cu tobe și suntem chemati să cântăm din ce în ce mai mult pe la festivaluri. E frumos tot ce se întâmplă.

Ce concerte urmează?

Urmatorul este pe 19 septembrie, la Colectiv cu Robin & the Backstabbers. Dăm cu tot cu tobar, clubul e unul nou (se va deschide pe 16 septembrie). Nu se poate rata.

foto: Claudiu Popescu

foto: Claudiu Popescu


 Citeste și:

Robin and the Backstabbers, la Festivalul de film Victoria

Tzuc& Patsy, The Others, Whatever Works, Ad Hoc… și vocea Petrei Acker – interviu

Social

Arhiva stiri