Toate vor trece. Povestea unui rege care oscila între fericire şi deznădejde

DEZVOLTARE PERSONALA

O străveche poveste ne spune că într-un ţinut din Orientul Mijlociu trăia cândva un rege care veşnic oscila între fericire şi deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provoca supărare mare sau reacţii extreme, iar fericirea se transforma repede în dezamăgire şi disperare. A venit şi timpul când regele s-a simţit obosit de el însuşi şi de viaţa lui şi a început să caute o cale de ieşire. A trimis după un înţelept care trăia în regatul lui şi care avea renumele de a fi iluminat. Când înţeleptul a sosit, regele i-a spus:

„Vreau să fiu asemenea ţie. Îmi poţi da ceva care să-mi ofere echilibru, seninătate şi înţelepciune? îţi voi plăti cât îmi vei cere.”

Dezvoltare personala spiritual timetv time fericire deznadejde

fericire şi deznădejde

Înţeleptul a răspuns:

„Cred că ţi-aş putea fi de  ajutor. Dar preţul este atât de mare încât tot regatul nu ţi-ar ajunge ca să-l plăteşti. De aceea îţi voi da remediul în chip de cadou, dacă îi vei acorda respectul cuvenit.”

Regele l-a asigurat de acest lucru, iar omul a plecat. Câteva săptămâni mai târziu s-a întors şi i-a înmânat regelui o cutie ornamentată şi incrustată cu jad. Regele a deschis cutia şi a găsit înăuntru un inel din aur, simplu, pe care erau înscrise nişte litere.

Regele a citit: Şi aceasta va trece. „Care este semnificaţia?”, a întrebat regele. Înţeleptul i-a spus:

„Poartă mereu inelul acesta. Indiferent ce se întâmplă, înainte să etichetezi cu cuvintele bun sau rău, atinge acest inel şi citeşte ceea ce este scris. În felul acesta vei fi mereu în pace.”

Şi aceasta va trece. Ce anume face ca aceste cuvinte simple să aibă atâta putere? La o privire superficială poate părea că, deşi cuvintele acestea vor oferi mângâiere în situaţiile grele, ele ar diminua totodată bucuria produsă de lucrurile bune ale vieţii. „Nu fi prea fericit, pentru că nu va dura.” Iată ce par să spună într-o situaţie percepută ca bună.

Cuvintele înscrise pe inel nu spun că n-ar trebui să vă bucuraţi de ceea ce este bun în viaţă, dar nici nu au doar rolul de a oferi mângâiere în suferinţă. Scopul lor este mai profund: acela de a vă face conştienţi de efemeritatea fiecărei situaţii, efemeritate datorată faptului că orice formă, fie ea rea sau bună, este trecătoare. Când deveniţi conştienţi de faptul că toate formele sunt trecătoare, ataşamentul vostru faţă de ele scade, iar voi încetaţi, într-o anumită măsură, să vă mai identificaţi cu ele. A fi detaşat nu înseamnă că nu vă mai puteţi bucura de ceea ce are lumea bun de oferit.

De fapt, vă veţi bucura chiar mai mult. Odată ce vedeţi şi acceptaţi că toate lucrurile sunt trecătoare şi inevitabil supuse schimbării, vă puteţi bucura de plăcerile lumii atât cât durează ele, fără teama că le pierdeţi, fără neliniştea legată de viitor. Când sunteţi detaşaţi, vă situaţi pe o poziţie avantajoasă, de unde priviţi evenimentele vieţii voastre fără a mai fi captivii lor. Deveniţi asemenea unui astronaut care vede planeta Pământ înconjurată de vastitatea spaţiului şi realizează un adevăr paradoxal: pământul este preţios, dar în acelaşi timp insignifiant. Admiţând că Şi aceasta va trece deveniţi detaşaţi, iar împreună cu detaşarea apare şi o altă dimensiune în viaţa voastră — spaţiul interior.

Detaşarea, alături de lipsa judecării şi a rezistenţei interioare vă oferă accesul la dimensiunea respectivă. Atunci când nu mai sunteţi total identificaţi cu formele, conştiinţa — ceea ce sunteţi — este eliberată din întemniţarea ei în formă. Eliberarea aceasta înseamnă apariţia spaţiului interior. El vine ca o linişte, o subtilă pace adânc înrădăcinată înăuntrul vostru, una care rămâne şi în situaţii aparent rele. Şi aceasta va trece. Brusc, în jurul evenimentului există spaţiu. Există spaţiu şi în jurul emoţiilor pozitive şi negative, chiar şi în jurul durerii. Şi, mai presus de toate, există spaţiu între gândurile voastre. Iar în spaţiul acesta ia naştere un sentiment de pace care nu aparţine „acestei lumi”, căci lumea aceasta este formă, iar pacea este spaţiu. Aceasta este pacea lui Dumnezeu.

Acum puteţi savura şi onora lucrurile acestei lumi fără să le atribuiţi o semnificaţie şi o importanţă pe care nu le au. Puteţi lua parte la dansul creaţiei şi puteţi fi activi fără să nutriţi ataşament faţă de rezultat şi fără să formulaţi cerinţe exagerate de la lumea aceasta: împlineşte-mă, adu-mi fericirea, fă-mă să mă simt în siguranţă, spune-mi cine sunt. Lumea nu vă poate da toate acestea, iar când nu mai aveţi astfel de aşteptări, toată suferinţa autoindusă se sfârşeşte. Toată această suferinţă este cauzată de o supraevaluare a formelor  şi o lipsă de conştientizare a dimensiunii spaţiului interior. Când dimensiunea aceasta este prezentă în viaţa voastră, vă puteţi bucura de lucruri, de experienţe, să etichetezi cu cuvintele bun sau rău, atinge acest inel şi citeşte ceea ce este scris. În felul acesta vei fi mereu în pace.”

Când dimensiunea aceasta este prezentă în viaţa voastră, vă puteţi bucura de lucruri, de experienţe şi de plăcerile simţurilor fără să vă pierdeţi în ele, fără ataşament interior faţă de ele, adică fără să deveniţi dependenţi de lume. Cuvintele „Şi aceasta va trece” reprezintă indicatoare spre realitate. Indicând spre efemeritatea tuturor formelor, ele indică implicit şi către ceea ce este etern. Doar ceea ce este etern în voi poate recunoaşte efemerul, ca efemer. Atunci când dimensiunea spaţiului este pierdută sau necunoscută, lucrurile acestei lumi primesc o importanţă absolută, o seriozitate şi o pondere pe care în realitate nu le au. Când lumea nu este privită din perspectiva a ceea ce este lipsit de formă, ea devine un loc ameninţător, iar în final un ţinut al disperării.

Mai puteti citi pe Time TV  si:

Social

Arhiva stiri