La un moment oarecare din viaţa lor, mulţi oameni devin conştienţi de faptul că nu există doar naştere, creştere, succes, sănătate, bunăstare, plăcere şi câştig, ci şi pierdere, eşec, boală, bătrâneţe, deteriorare, durere şi moarte. In mod convenţional, toate acestea sunt etichetate drept „bune” şi „rele”, ordine şi dezordine. „Sensul” vieţii omeneşti este de regulă asociat cu ceea ce ei numesc a fi „bine”, dar binele este continuu ameninţat cu prăbuşirea, cu dezordinea; este ameninţat de ceea ce este lipsit de sens şi de ceea ce este „rău”, iar atunci explicaţiile eşuează şi viaţa încetează să mai aibă sens.
Mai devreme sau mai târziu, dezordinea va izbucni în viaţa fiecăruia, în ciuda tuturor poliţelor de asigurare pe care le deţine. Poate apărea sub forma unei pierderi sau a unui accident, a bolii, dizabilităţii, bătrâneţii, morţii. Însă izbucnirea dezordinii în viaţa cuiva, urmată de năruirea sensului definit în plan mental pot constitui deschiderea către o ordine mai înaltă.
„Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu”, spune Biblia.
Care este înţelepciunea lumii acesteia? Mişcarea gândirii şi sensul definit exclusiv prin gândire. Gândirea izolează o situaţie sau un eveniment şi-i pune eticheta de bun sau rău, ca şi cum ar avea o existenţă separată. O prea mare încredere în gândire duce la fragmentarea realităţii.
Fragmentarea aceasta este o iluzie, dar ea pare foarte reală atunci când îi cădeţi victime. Universul este un tot indivizibil în care toate lucrurile sunt legate între ele, în care nimic nu există în izolare. Această legătură la nivel mai profund între toate lucrurile şi întâmplările implică faptul că etichetele mentale de „bun” şi „rău” sunt, în ultimă instanţă, iluzorii. Ele presupun întotdeauna o perspectivă limitată, prin urmare adevărul lor este relativ şi temporar.
Această realitate este ilustrată în povestea unui înţelept care a câştigat la loterie o maşină scumpă. Familia şi prietenii sau bucurat foarte mult pentru el şi au venit să sărbătorească. „Grozav”, se entuziasmau ei. „Eşti atât de norocos.” Omul a zâmbit şi a răspuns: „Se poate.” Câteva săptămâni s-a bucurat de maşina cea nouă. Apoi, într-o zi, un şofer beat i-a izbit-o într-o intersecţie, iar el a ajuns la spital cu mai multe răni. Familia şi prietenii au venit să-l vadă la spital şi i-au spus: „Ai avut un mare ghinion.” Şi de data aceasta, omul a zâmbit şi a spus: „Se poate.” Când încă era în spital, din cauza unei alunecări de teren casa i s-a prăbuşit, într-o noapte, în mare. Prietenii au venit iarăşi, în ziua următoare, şi iau spus: „Ce noroc ai avut să te afli aici, în spital.” El a răspuns din nou: „Se poate.”
Acest „se poate” al înţeleptului semnifică un refuz de a judeca orice se întâmplă. În loc să judece, el acceptă ceea ce este şi se armonizează astfel în mod conştient cu ordinea superioară. El ştie că minţii îi este adesea imposibil să înţeleagă care este locul sau scopul unui eveniment aparent întâmplător în contextul întregului. Dar nu există evenimente întâmplătoare, nici evenimente sau lucruri care există prin ele însele, în izolare.
Atomii ce intră în componenţa corpului vostru au fost cândva în stele, iar cauzele celui mai mărunt eveniment sunt realmente infinite şi conectate cu întregul în moduri ce scapă înţelegerii. Dacă aţi vrea să urmăriţi cauza unui eveniment, ar trebui să vă întoarceţi până la începuturile creaţiei. Cosmosul nu este haotic. Însuşi cuvântul cosmos înseamnă ordine. Dar aceasta nu este o ordine pe care mintea omenească o poate înţelege vreodată, chiar dacă uneori o poate întrezări.
ECKHART TOLLE –
Mai puteti citi pe Time TV si :
Similare
