Ţestoasele de companie. Ce trebuie să știi atunci când cumperi o broască țestoasă

Vietăţi cu o înfăţişare bizară, broaştele ţestoase sunt îndrăgite de multe persoane cărora le place să le crească în apartamente.

Ţestoasele-de-companie-Ce-trebuie-să-știi-atunci-când-cumperi-o-broască-țestoasă

Ce trebuie să știi atunci când cumperi o broască țestoasă

Înainte de a cumpăra o broască ţestoasă este necesar să se cunoască regimul ei alimentar şi câteva reguli de întreţinere. Copiilor cu vârste de sub 5 ani nu trebuie să li se cumpere o broscuţă, deoarece acestea, în timpul momentelor de joacă, elimină prin urină salmonele ce pot determina apariţia unor boli la micuţi. Nu trebuie cumpărate ţestoase care au membrele şi capul retrase sub caparace. Odată adusă acasă, ţestoasa trebuie cazată imediat în terariu (sau acvariu), încălzit în prealabil, hrănită şi supravegheată atent două săptămăni, pentru a fi depistate la timp unele probleme.

Broaştele ţestoase se deosebesc de celelalte reptile prin aparatul tegumentar de protecţie ce formează o cutie osoasă în care este închis corpul, lăsând afară capul, membrele şi coada. Aparatul de protecţie este format dintr-un scut dorsal, numit capace, şi altul ventral – plastronul, cele două fiind unite laterale printr-o sutură sau un ligament. La broaştele ţestoase tereste, plăcile osoase ale capacei şi ale plastronului formează scuturi complete, iar la cele acvatice, plăcuţele sunt mai mici şi lasă ferestre între ele. Carapacea este bombată sau uşor turtită la broaştele terestre şi aplatizată, cu o formă hidrodinamică, la cele acvatice.

Diferenţierea sexelor se poate face pe baza caracterelor exterioare: plastronul este convex la mascul şi drept sau uşor convex la femelă. Tot la masculi, coada este mai groasă şi mai lungă, adesea terminându-se cu un pinten caudal, iar ghearele de la membrele posterioare sunt mai mari şi curbate. În timpul perioadelor de reproducere, masculii se colorează mai intens. Toate broaştele ţestoase acvatice sunt agresive, ceea ce nu se poate spune despre cele terestre, care pot fi imobilizate cu mâna neprotejată.

Unele broaşte mor în scurt timp de la achiziţionare, din cauza factorilor stresanţi din timpul transportului şi a îngrijirii necorespunzătoare. Spaţiul mic de cazare, temperaturile prea scăzute sau prea ridicate, solicitările frecvente din partea copiilor pot provoca disconfort, urmat de moartea broscuţei. De aceea, viitorul stăpân va trebui să cunoască foarte bine regulile de îngrijire.

Alimentaţia trebuie să fie variată, deoarece broaştele care au fost hrănite mult timp cu acelaşi produs refuză să mai mănânce. Apa din acvariu trebuie schimbată o dată la 2 zile. Ţestoasele carnivore (cele acvatice) trebuie hrănite de două ori pe zi cu diferite preparate sau cu bucăţele de carne (fiind exclusă cea de porc), fiind de preferat ca hrana să fie vie – peştişori, melci, lăcuste, râme. Alimentele nu trebuie lăsate în apă mult timp, deoarece se degradează şi infectează bazinul.

De două ori pe săptămînă, pentru a li se asigura vitaminele şi sărurile necesare, trebuie să li se ofere bucăţele de salată verde sau de morcovi. La vârsta adultă, unele specii de broaşte ţestoase carnivore au un regim alimentar omnivor.

Broaştele ţestoase terestre se hrănesc cu legume (morcovi, salată verde, varză, cartofi), fructe (vişine, cireşe, căpşune, struguri, mere, portocale), vegetale (trifoi, lucernă, cozi de păpădie), dar li se poate da şi brânză de vaci, caşcaval, carne tocată şi, câteodată, chiar mămăligă. Trebuie hrănite de 3 ori pe zi.

Este obligatoriu ca broaştelor să li se asigure condiţii optime de hibernare, care începe atunci când temperatura scade sub 18 grade Celsius. Hibernarea ţestoaselor terestre se face în cutii din lemn, iar a celorlalte în acvarii mici, în care se pune apă cam de un centimetru. Temperaturile optime de hibernare sunt cuprinse între 1 şi 8 grade. Înainte de a intra în hibernare li se goleşte tubul digestiv, pentru a evita procesele fermentative. Astfel, broaştele se scufundă în apă caldă (26-30 grade Celsius), de 2-3 ori pe zi, timp de 2-3 zile. Trezirea din hibernare se face prin creşterea gradată a temperaturii.

În cazul în care ţestoasele nu sunt îngrijite cum trebuie există riscul apariţiei unor boli, cele mai frecvente fiind conjunctivita (care apare atunci când apa din bazin nu este schimbată periodic sau la variaţii mari de temperatură), salmoneloza şi diferite dermatite.

Diana Gălățanu, medic veterinar

Citește pe TimeTV și alte articole trimise de Diana Gălăţanu, la rubrica SCRIE ȘI TU! :

Social

Arhiva stiri