Canarul, muzică şi culoare. Ce trebuie să știi și cum ai grijă de această pasăre încântătoare

Canarii sunt printre cele mai întâlnite păsări de apartament, fiind preferaţi datorită cântecului lor.

Canarul-muzica-si-culoare

Canarii nu au nevoie de mult spaţiu şi se adaptează uşor. Canarul domestic este un descendent al celui sălbatic, identificat în Insulele Canare şi Azore şi importat în Spania începând cu anul 1478. Mai târziu, minerii germani din munţii Hanz au început să-i folosească pentru detectarea gazelor toxice din minele de cărbuni. Dacă păsările, mult mai sensibile la prezenţa gazelor decât oamenii, mureau, acesta era un semn foarte clar că mina trebuie evacuată.

Aceste păsări sunt împărţite în două grupe, după culoarea penajului: unii au fondul galben sau alb, iar la ceilalți este portocaliu. Nuanţele pot merge până la cele roşietice.

Când cumpăraţi un canar, căutaţi o pasăre vioaie, cu penaj moale şi strălucitor, cu ochii sclipitori. Prindeţi canarul şi ţineţi-l în palmă ca să-i pipăiţi osul pieptului. Dacă acesta este proeminent, este posibil ca pasărea să fie prea slabă. Duceţi pasărea la ureche, iar dacă auziţi sunete asemănătoare unui clinchet, este posibil să sufere de o afecţiune respiratorie. O pasăre bolnavă (în special cele care au afecţiuni infecto-contagioase şi pulmonare) are penajul înfoiat, lipsit de luciu, are tendinţa de izolare, preferă zonele cu obscuritate, are pleoapele semideschise şi refuză hrana.

Pentru hrana canarilor se găsesc în comerţ multe preparate, majoritatea fiind amestecuri (după diferite reţete) de seminţe de mei, rapiţă, mac, in. Le plac şi feliile subţiri de măr, varză, salată verde, codiţele proaspete de păpădie şi frunzele de măcriş. Le plac foarte mult şi seminţele de floarea-soarelui, însă nu trebuie să mănânce prea multe, deoarece se vor îngrăşa. Pentru a le înmuia coaja, seminţele de floarea-soarelui ori boabele de grâu sau porumb trebuie ţinute o noapte în apă, în frigider.

Le mai pot fi oferite şi firimituri de pâine de grâu. Nu trebuie să lipsească din alimentaţie făina de oase, iar digestia trebuie să fie ajutată cu granule de nisip pe care canarul le va ciuguli dintr-o cutiuţă aşezată în colivie. Se poate presăra nisipul în colivie. Pentru canarii tineri sau pentru cei care se împerechează sunt recomandate: brânza de vaci, ouăle fierte, tăiate mărunt şi amestecate cu morcov ras.

Când pasărea are o dietă strict pe bază de seminţe, este necesar un supliment de vitamine. Acestea pot fi puse şi în apă, dar vasul trebuie spălat zilnic pentru a împiedica dezvoltarea bacteriilor. Păsările trebuie să aibă apă proaspătă şi există riscul să moară dacă apa nu este schimbată în 24 de ore.

Deşi sunt mici, canarilor le trebuie un spaţiu de mişcare foarte mare. De aceea, colivia va trebui să aibă cel puţin două stinghii, suficient de depărtate pentru ca pasărea să poată zburda printre ele. Deoarece le place foarte mult să facă baie, în colivie pot fi puse vase mici cu apă. Oricum, pentru menţinerea unui penaj frumos, canarilor trebuie să li se facă baie de două ori pe săptămână. Nu este indicat să lăsaţi canarul să zboare prin casă, deoarece există riscul unor accidente.

Deşi sunt foarte bine domesticiţi, canarilor nu le place să fie ţinuţi în palmă şi nici să fie atinşi. Nu prea se practică tăierea aripilor, în schimb ghearele trebuie păstrate la o lungime medie. Ele pot fi tăiate cu foarfeca de unghii, însă cu mare grijă, pentru a nu fi atinsă vena din gheară.

Începând cu vârsta de un an, canarii se pot înmulţi. Pentru aceasta, este nevoie de o colivie specială, care se găseşte în comerţ. Colivia clasică are o lungime de 60 cm, o lăţime de 25 cm şi este înaltă de 35 cm. Este construită astfel încât să poată fi introdus un perete despărţitor, pentru separarea masculului de femelă. La câteva zile de la împerechere, femelele depun ouă, de obicei între patru şi şase, iar puii vor ieşi din găoace după 13 zile.

În cazul în care un canar nu este îngrijit corespunzător, pot apărea diferite boli, cele mai des întâlnite fiind psitacoza (sau febra papagalilor), care poate fi transmisă şi la om, toxoplasmoza (care produce orbire), tricomonoza.

Diana Gălăţanu

Citește pe TimeTV și alte articole trimise de Diana Gălăţanu, la rubrica SCRIE ȘI TU! :

Transmitem acum

Social

Arhiva stiri