Obiceiuri de Sfântul Ilie

Sfantul-Ilie

Sfântul Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sânt-Ilie) la data 20 iulie, considerată a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca și San-George (Sfântul Gheorghe) și Samedru (Sfântul Petru), este o divinitate populară care a preluat numele și data celebrării de la un sfânt creștin – Sfântul Prooroc Iile. În Panteonul românesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui și a focului, identificata cu Helios din mitologia greacă și cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

Ca divinitate solară și meteorologică, Sânt-Ilie provoacă tunete, trăznete, ploi torențiale și incendii, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și când să bată grindina.

În perioada sa pământeana Ilie a săvârșit păcate, cel mai mare fiind uciderea părinților săi la îndemnul diavolului, păcate pe care le-a ispășit în moduri diferite și din aceasta cauza Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut în randul sfinților și l-a urcat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de doi sau de patru cai albi înaripați. În cer, Sânt-Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc pentru a-i pedepsi pentru răul pe care i l-au pricinuit. Și, pentru ca dracii înspăimântați se ascund pe pamant prin arbori, pe sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în trupul unor animale, Sânt-Ilie trăsneste năprasnic pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei.

Ca divinitate populara a Soarelui și a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase tradiții, mai ales în mediile păstorești.

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbracau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Dacă, în noaptea dinspre Sânt-Ilie, visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu flăcai tineri și frumoși iar dacă visau cânepă uscată se zicea ca se vor mărita cu oameni bătrâni.

targ de fete

 În dimineața acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Tot acum se culegeau și plantele întrebuințate la vrăji și farmece.

Femeile duceau în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfințit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenușa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie și nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat și astâzi. În aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfințite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii își aminteau și de sufletele morților, în special de sufletele copiilor morți. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morții se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sărbători calendaristice, cuprinde și practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morților (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.

Se credea și se mai crede și astazi ca dacă tuna de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operatie numita „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se facea numai de către barbati curati trupește și sufletește, îmbracați în haine de sărbatoare, ajutati de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele și vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea nouă și se cinsteau cu tuica îndulcita cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belșugul apicultorilor și de a apăra stupii de furtul manei și se transforma într-o adevarată petrecere cu cântec și joc. Era nevoie de multa atenție, ca la această masă să nu fie prezenti cei ce știau să facă farmece și vrăji, caci mierea furata în astfel de zile mari „e mai cu putere la farmecele și vrăjile lor”.

Sânt-Ilie marchează miezul verii pastorale, data când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soțiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

 În vechime, se obișnuia ca în această zi să se organizeze întalniri ale comunitatilor sătești de pe ambii versanți ai Carpaților (numite nedei), se organizau târguri de Sant-Ilie, iarmaroace și balciuri, unele păstrate până în zilele noastre. În cadrul acestor manifestări, ce durau mai multe zile și erau considerate a fi bune prilejuri de cunoaștere pentru tineri, atmosfera era însuflețită de muzică și se făcea comerț cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte și produse agricole.

 Pentru ținutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de Sânt-Ilie de la Fălticeni, bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, dupa cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Fălticeniului începea să se adune mozaic de lume și se auzeau strigătele și chemările negustorilor rostite în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă. La bâlciul organizat cu această ocazie („Comedia din deal”) veneau artiști de circ – acrobați, iluzioniști, înghițitori de săbii, motocicliști ce evoluau la zidul și globul curajului – soseau parcuri de animale sălbatice, erau montate scrâncioburi de diverse forme și mărimi, erau aduse teatre de păpuși, roata norocului și multe alte atracții pentru curioșii adunati „pe deal”. Treptat, iarmarocul de la Fălticeni, ca de altfel multe alte manifestări tradiționale, și-a pierdut importanța, astăzi încercându-se revigorarea lui în cadrul Festivalului folcloric „Șezătoarea”. 

 De Sfantul Ilie:

 – nu se lucreaza de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină).

 – îl cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se retează stupii, se duc faguri și mere la biserică spre binecuvantare și se împart de pomană.

 – se culeg în zori plante de leac stropite cu sânge de cocoș tăiat deasupra lor.

 – se duc berbecii la berbecar.

 – dacă tună vor fi merele și alunele viermănoase; dacă plouă, va ploua 20 de zile.

 – se ține „Targul de fete de pe Muntele Găina” din jud. Alba.

Pe data de 20 iulie, sărbătoarea se ține în următoarele localități din țară:

Covasna, nedeea mocănească „Sânt Ilie la români”  la care participă și un grup de traditii populare din judetul Sibiu.

 – Săcele , „Târgul feciorilor de la Săcele” , manifestare tradițională ce se organizează anual de Sfântul Ilie și Sărbătoarea mocanilor de Sânt Ilie, sâmbăta și duminica în preajma zilei de Sf. Ilie, în Poiana Angelescu

  – Polovragi, „Nedeea de la Polovragi”, manifestare etnofolclorica și târg anual.

 – Falticeni, „Sezatoarea” – spectacol folcloric ce se organizează de ziua Sfantului Ilie.

  – Bezdead, Gaesti, Târguri anuale ce se organizează de ziua Sfântului Ilie.

  NEDÉIE  – este termenul pentru petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram.

Muntele-Gaina

articol preluat de pe  crestinortodox.ro

citeste pe timeTv si:

ARTMAROC 1 Garage Sale Artsy de la Kitră la Acuarela

Cinci medalii şi locul 1 în Europa la Olimpiada Internaţională de Fizică

Oamenii care merg pe apă, portrete fără Photoshop

Social

Arhiva stiri