Află ce este BELȘUGUL și care este percepția noastră asupra lui. Genial

Ceea ce credeţi că sunteţi este, de asemenea, intim legat de modul în care vă vedeţi trataţi de ceilalţi. Mulţi oameni se plâng că ceilalţi nu-i tratează suficient de bine. „Nu am parte de respect, de atenţie, de recunoaştere”, spun ei. „Valoarea mea este subestimată.” Atunci când ceilalţi sunt amabili, îi bănuiesc că au motive ascunse: „Vor să mă manipuleze, să profite de mine. Nimeni nu mă iubeşte.” Iată ce cred astfel de oameni despre ei înşişi: „Sunt un biet «eu mic» cu nevoi neîmplinite.”

Această percepţie elementară greşită a ceea ce sunt ei generează disfuncţii în interiorul tuturor relaţiilor lor. Ei cred că nu au nimic de oferit şi că lumea sau ceilalţi oameni le refuză ceea ce le este necesar, întreaga lor realitate se bazează pe un sentiment iluzoriu referitor la ceea ce sunt ei. Acesta sabotează situaţiile, le deteriorează toate relaţiile. Dacă gândul lipsei — fie că e vorba de bani, recunoaştere sau iubire — a devenit parte integrantă a ceea ce credeţi că sunteţi, atunci lipsa vă va însoţi pretutindeni.

Heavens-Farm-belsug-timetv-dezvoltare personala

BELȘUGUL

În loc să confirmaţi binele care deja existe în viaţa voastră, nu vedeţi decât lipsa. Confirmarea binelui care deja există în viaţa voastră reprezintă fundamentul belşugului de orice fel. Lucrurile stau în felul următor: voi refuzaţi lumii tot ceea ce credeţi că lumea vă refuză vouă. Îi refuzaţi pentru că în adâncul vostru credeţi că sunteţi mărunţi şi nu aveţi nimic să-i oferiţi. Încercaţi următorul exerciţiu timp de două săptămâni şi vedeţi în ce fel vă schimbă el realitatea: toate cele pe care credeţi că oamenii vi le refuză vouă — laudă, apreciere, ajutor, grijă plină de iubire şi aşa mai departe — oferiţi-le voi lor. Nu aveţi de unde?

Comportaţi-vă ca şi cum aţi avea, şi ele vor veni. Apoi, curând după ce începeţi să dăruiţi, veţi începe să primiţi. Nu puteţi primi ceea ce nu oferiţi. Curgerea energiei în exterior determină şi curgerea spre interior. Voi aveţi deja ceea ce credeţi că vă este refuzat de către existenţă. Dar dacă nu-i permiteţi să curgă în exterior, nu veţi ajunge să ştiţi că aveţi. Este şi cazul belşugului. Legea conform căreia curgerea în exterior determină curgerea către interior a fost exprimată de Isus prin intermediul acestei imagini de mare impact: „Daţi şi vi se va da. Turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf.”

Sursa belşugului de orice fel nu se află în afara voastră; ea este parte integrantă a ceea ce sunteţi. Începeţi însă prin a recunoaşte şi confirma belşugul din afara voastră. Vedeţi plenitudinea vieţii care vă înconjoară. Simţind căldura soarelui pe pielea voastră, privind florile splendide din faţa florăriei, muşcând dintr-un fruct zemos sau udându-vă până la piele în ploaia revărsată din cer. Plenitudinea vieţii se întâlneşte la orice pas. Recunoaşterea acestui belşug existent peste tot în jurul vostru va trezi belşugul uitat din voi înşivă. Apoi lăsaţi-l si curgă în afară. Când îi zâmbiţi unui străin deja se produce o mică revărsare de energie. Deveniţi voi cei care oferă. Puneţi-vă adeseori întrebarea: „Ce pot oferi acum; cum pot fi de ajutor acestei persoane sau în această situaţie?” Nu este nevoie să deţineţi ceva pentru a vă simţi îmbelşugaţi, deşi dacă vă simţiţi astfel e aproape sigur că drept consecinţă lucrurile vor veni la voi.

BELȘUGUL vine doar la aceia care au deja. Pare aproape nedrept, dar nu este, desigur, aşa. Este o lege universală. Atât belşugul, cât şi lipsa, sunt stări interioare ce se manifestă ca realitate a voastră. Isus formulează astfel acest adevăr: „Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.” Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea despre sine. E posibil să nu vreţi să vă cunoaşteţi pentru că vă temeţi de ceea ce aţi putea afla. Mulţi oameni au o teamă secretă că sunt răi. Dar nimic din ceea ce puteţi afla despre voi înşivă nu vă reprezintă esenţa. Nimic din ceea ce puteţi afla despre voi nu este ceea ce sunteţi voi. În vreme ce există oameni care nu vor să ştie cine sunt din cauza fricii, alţii au o curiozitate insaţiabilă cu privire la ei înşişi şi vor să afle tot mai multe.

Puteţi fi atât de fascinaţi de voi înşivă încât să petreceţi ani supunându-vă psihanalizei, scormonind fiecare aspect al copilăriei, desluşind frici şi dorinţe secrete şi descoperindu-vă complexitatea  în straturi peste straturi interioare ce formează personalitatea şi caracterul vostru. După zece ani terapeutul se poate sătura de voi şi de povestea voastră şi vă poate spune că analiza voastră este acum încheiată. Îşi ia la revedere de la voi înmânându-vă un dosar de  cinci mii de pagini. „Găseşti aici tot ce se poate spune despre tine. Găseşti aici ceea ce eşti.” Cărând către casă dosarul voluminos, satisfacţia iniţială de a vă cunoaşte în sfârşit este repede înlocuită de un sentiment de nedesăvârşire şi de o bănuială furişă că sunteţi mai mult decât atât. Şi într-adevăr sunteţi mai mult — nu în termenii cantitativi ai unor date suplimentare, ci în dimensiunea calitativă a profunzimii.

Nu e nimic rău în psihanaliză şi în aflarea unor lucruri despre trecutul vostru atât timp cât nu confundaţi cunoaşterea despre voi cu cunoaşterea esenţei voastre. Dosarul de cinci mii de pagini este despre voi: este conţinutul minţii voastre condiţionate de trecut. Indiferent ce aflaţi prin psihanaliză sau observare de sine este despre voi. Nu vă reprezintă pe voi. Este conţinut, nu esenţă. A trece dincolo de ego înseamnă a ieşi din conţinut. A vă cunoaşte pe voi înşivă înseamnă a fi voi înşivă, iar a fi voi înşivă înseamnă a înceta să vă identificaţi cu conţinutul. Majoritatea oamenilor se definesc prin conţinutul vieţii lor. Orice percepeţi, experimentaţi, faceţi, gândiţi sau simţiţi este conţinut. Conţinutul absoarbe în întregime atenţia majorităţii oamenilor, cu el se identifică ei. Atunci când gândiţi sau spuneţi „viaţa mea”, ceea ce vreţi să spuneţi nu e că voi sunteţi viaţa aceea, ci că aveţi sau păreţi a avea viaţa respectivă. Vă referiţi la conţinut — vârsta voastră, starea de sănătate, relaţiile, banii, munca şi condiţiile de viaţă şi, în egală măsură, la starea voastră mental-emoţională. Împrejurările interioare şi exterioare ale vieţii voastre, trecutul şi viitorul, toate ţin de conţinut — la fel şi evenimentele, adică orice se întâmplă. Ce altceva mai există în afară de conţinut? Acel ceva care permite conţinutului să existe: spaţiul interior al conştiinţei.

ECKHART TOLLE –

Mai puteti citi pe Time TV si :

Social

Arhiva stiri