Lumea de azi, dintr-o perspectiva pesimist de realista

Citesc o carte draga, pentru a doua oara. „Inainte de tacere” a lui Ernesto Sabato e un roman pesimist, cum l-au catalogat multi. Cumva cred ca insumeaza trairile, amintirile, regeretele, visele, succesele si esecurile unui om inalt, pana la nori, cu o minte cat Marea Neagra.

inainte de tacere ernesto sabato-timetv

„Inainte de tacere” este un roman scris in 1998, cand autorul avea 87 de ani, din acest motiv are poate, nuante pesimiste. Cred ca exista unele capitole si pasaje din aceasta carte care vorbesc pentru multi, o voce tacuta, inabusita in litere marunte si simetrice, dar care insumeaza opinii, ganduri, framantari, colective. Am ales un astfel de pasaj care imbraca in cele mai potrivite cuvinte, probleme, situatii, cu care ne confruntam multi:

in ce lume traim-timetv

„Astazi in lume nu mai exista respect pentru orele de munca, pentru sarbatoare, pentru dreptul la educatie si sanatate. Lipsa de protectie si violenta la care sunt supusi cei mici ne demonstreaza cu claritate că traim un timp al imoralitatii. Aceste fapte aberante absorb ca un vartej, traducand in realitate vorbele lui Nietzsche: „Valorile nu mai valoreaza nimic”. In fiecare dimineata, mii de persoane reiau cautarea inutila si disperata a unui loc de munca. Sunt marginalizatii – o categorie noua, care ne spune foarte multe atat despre explozia demografica, cat si despre incapacitatea acestei economii pentru care singurul lucru care de fapt nu conteaza, este omul cu nevoile sale. Pentru a face rost de o slujba, oricat de prost platita, oamenii isi ofera vietile pe de-a-ntregul. Dupa cum se pare, demnitatea vietii omului nu a gost prevazuta in planul globalizarii. Cand vad la lumina zilei atatea afaceri ascunse sau cand vecinii de cartier ma opresc sa-mi spuna ca nu-si mai pot pastra atelierul, ca nu le ajung banii pentru impozite, ma gandesc la coruptie si la fuga de pedeapsa, la risipa neobrazata si la opulenta imorala a anumitor indivizi, si am sentimentul ca ne aflam in adancul unei lumi unde, odata cu raspandirea disperarii, creste si egoismul, dupa metoda „scapa cine poate”. Asta pe cand cei ghinionisti se ineaca in adancul apelor sau stau pe margine prapastiei, iar in mijlocul unui carnaval danseaza oamenii zilei, asurziti de propriile bufonerii”.

etica in scoietatea actuala-timetv

Nimic nou. Viziunea e realista, pesimista, poate, dar incarcata de seva. Partea umbroasa a prezentului colectiv, care desi neplacuta, exista si care, vreau sa cred ca ajuta de fapt, sa ne bucuram de lumina atunci cand apare.

Social

Arhiva stiri