„Scri” sau „Scrii”? Scri nu se scrie niciodată, căci el nu există.
a afla: afl + u > aflu (eu) –> afl + i > afli (tu)
a intra: intr + u > intru (eu) –> intr + u > intri (tu)
a spera: sper + Ø > sper (eu) — > sper + i > speri (tu)
a speria: speri +i > sperii (eu, tu)
a scrie: scri + u > scriu (eu) –> scri + i > scrii (tu)
La forma negativă nu se pierde nici un i!
Moduri şi timpuri: prezentul verbelor în -e
Indicativul prezent al verbelor în -a (conjugarea I) l-am mai discutat.
Cu completările Întârzii, înfurii, sperii, continui. Plus perii şi zgârii. şi Despre i-urile verbelor în a.
Indicativul prezent al verbelor în -i (conjugarea a IV-a).
Mai puteți citi și:
Acum e rândul prezentului verbelor în -e, adică conjugarea a III-a.
Terminaţiile:
eu: -Ø, -u / noi: -em
tu: -i / voi: -eţi
el: -e / ei: -Ø, -u
(Unde -Ø va să zică terminaţie zero, adică fără, adică numai radical.)
1. Radical terminat în consoană, alta decât -n:
aduc / aducem
aduci / aduceţi
aduce / aduc
La fel: a duce, a cere, a produce, a face, a crede, a deschide.
„Scri” sau „Scrii”?
Evident, au loc mutaţii fonetice (cred – crezi), că doar de-aia-i româna română.
2. Radical terminat în -n
La persoana a II-a sg. n din finalul radicalului dispare. („Scri” sau „Scrii”?)
eu pun / noi punem
tu pui / voi puneţi
el pune / ei pun
eu pun > tu pu(n)i > tu pui
La fel:
a veni: eu vin > tu vi(n)i > tu vii
a deveni: eu devin > tu devi(n)i > tu devii
a reveni: eu revin > tu revi(n)i > tu revii
a ţine: eu ţin > tu ţi(n)i > tu ţii
a deţine: eu deţin > tu deţi(n)i > tu deţii
a obţine: eu obţin > tu obţi(n)i > tu obţii
a reţine: eu reţin > tu reţi(n)i > tu reţii
a menţine: eu menţin > tu menţi(n)i > tu menţii
Plus: a expune, a presupune, a conţine, a rămâne etc.
3. Radical terminat în consoană + r/l
La persoana I sg şi a III-a pl terminaţia e -u:
eu umplu / noi umplem
tu umpli / voi umpleţi
el umple / ei umplu
4. Radical terminat în vocală
La persoana I sg. şi a III-a pl. terminaţia e -u:
eu scriu // noi scriem
tu scrii // voi scrieţi
el scrie // ei scriu
La fel: a descrie, a înscrie, a transcrie. Cu câte doi i la forma de persoana a II-a sg (un i din radical, scri-, un i din terminaţie): tu scrii, descrii, înscrii, transcrii etc.
Înscrii
eu mă înscriu tu te înscri el se înscrie
Înscrii, ca scrii, întotdeauna cu doi i: unul din radicalul înscri-, celălalt din terminaţie.
a înscrie / a scrie
înscriu / scriu
înscrii / scrii
înscrie / scrie
înscriem / scriem
înscrieţi / scrieţi
înscriu / scriu
Clar? Primul i, ăla din radical, apare la toate persoanele (plus infinitiv), că de-aia-i radical. („Scri” sau „Scrii”?)
Apoi: dacă la eu adăugăm terminaţia -u (şi rezultă înscriu / scriu), la tu adăugăm terminaţia -i şi rezultă înscrii / scrii, cu doi i.
Şi tot cu doi i rămâne şi la conjunctiv: să scrii, să înscrii, să nu scrii, să nu înscrii.
Scri nu se scrie niciodată, căci el nu există.
Există numai scrii, cu doi i, ca în tu scrii, tu să scrii.
scriu
scrii (doi i: unul din radical, scri-, unul din terminaţia -i)
scrie
scriem
scrieţi
scriu
Mai puteți citi și:
Dragos Sandulache – TimeTV.ro
Similare
