„Scri” sau „Scrii”? Învățăm să scriem CORECT!

„Scri” sau „Scrii”? Scri nu se scrie niciodată, căci el nu există.

a afla: afl + u > aflu (eu) –> afl + i > afli (tu)

a intra: intr + u > intru (eu) –> intr + u > intri (tu)

a spera: sper + Ø > sper (eu) — > sper + i > speri (tu)

a speria: speri +i > sperii (eu, tu)

a scrie: scri + u > scriu (eu) –> scri + i > scrii (tu)

La forma negativă nu se pierde nici un i!

Moduri şi timpuri: prezentul verbelor în -e

Indicativul prezent al verbelor în -a (conjugarea I) l-am mai discutat.

Cu completările Întârzii, înfurii, sperii, continui. Plus perii şi zgârii. şi Despre i-urile verbelor în a.

Indicativul prezent al verbelor în -i (conjugarea a IV-a).

Mai puteți citi și:

“Dute” sau “du-te”? Hai să învățăm să scriem corect

Acum e rândul prezentului verbelor în -e, adică conjugarea a III-a.

Terminaţiile:

eu: -Ø, -u / noi: -em

tu: -i / voi: -eţi

el: -e / ei: -Ø, -u

(Unde -Ø va să zică terminaţie zero, adică fără, adică numai radical.)

1. Radical terminat în consoană, alta decât -n:

aduc / aducem

aduci / aduceţi

aduce / aduc

La fel: a duce, a cere, a produce, a face, a crede, a deschide.

„Scri” sau „Scrii”?

Evident, au loc mutaţii fonetice (cred – crezi), că doar de-aia-i româna română.

2. Radical terminat în -n

La persoana a II-a sg. n din finalul radicalului dispare. („Scri” sau „Scrii”?)

eu pun / noi punem

tu pui / voi puneţi

el pune / ei pun

eu pun > tu pu(n)i > tu pui

La fel:

a veni: eu vin > tu vi(n)i > tu vii

a deveni: eu devin > tu devi(n)i > tu devii

a reveni: eu revin > tu revi(n)i > tu revii

a ţine: eu ţin > tu ţi(n)i > tu ţii

a deţine: eu deţin > tu deţi(n)i > tu deţii

a obţine: eu obţin > tu obţi(n)i > tu obţii

a reţine: eu reţin > tu reţi(n)i > tu reţii

a menţine: eu menţin > tu menţi(n)i > tu menţii

Plus: a expune, a presupune, a conţine, a rămâne etc.

3. Radical terminat în consoană + r/l

La persoana I sg şi a III-a pl terminaţia e -u:

eu umplu / noi umplem

tu umpli / voi umpleţi

el umple / ei umplu

4. Radical terminat în vocală

La persoana I sg. şi a III-a pl. terminaţia e -u:

eu scriu // noi scriem

tu scrii // voi scrieţi

el scrie // ei scriu

La fel: a descrie, a înscrie, a transcrie. Cu câte doi i la forma de persoana a II-a sg (un i din radical, scri-, un i din terminaţie): tu scrii, descrii, înscrii, transcrii etc.

Înscrii

eu mă înscriu tu te înscri el se înscrie

Înscrii, ca scrii, întotdeauna cu doi i: unul din radicalul înscri-, celălalt din terminaţie.

a înscrie / a scrie

înscriu / scriu

înscrii / scrii

înscrie / scrie

înscriem / scriem

înscrieţi / scrieţi

înscriu / scriu

Clar? Primul i, ăla din radical, apare la toate persoanele (plus infinitiv), că de-aia-i radical. („Scri” sau „Scrii”?)

Apoi: dacă la eu adăugăm terminaţia -u (şi rezultă înscriu / scriu), la tu adăugăm terminaţia -i şi rezultă înscrii / scrii, cu doi i.

Şi tot cu doi i rămâne şi la conjunctiv: să scrii, să înscrii, să nu scrii, să nu înscrii.

Scri nu se scrie niciodată, căci el nu există.

Există numai scrii, cu doi i, ca în tu scrii, tu să scrii.

scriu

scrii (doi i: unul din radical, scri-, unul din terminaţia -i)

scrie

scriem

scrieţi

scriu

Mai puteți citi și:

“Fi” sau “Fii”? Vino să afli când să scrii cu doi de “i”

Când să scrii cu doi de “i”? CEL MAI SIMPLU MOD…

Dragos SandulacheTimeTV.ro

Social

Arhiva stiri