” Grozavul şi puternicul Oz „, nici prea grozav, nici prea puternic

Am fost curioasă să văd filmul Oz the great and powerfull/ Grozavul şi puternicul Oz. După prima jumătate de oră începusem să mă gândesc la faptul că trebuie să-mi plătesc factura la telefonul mobil, la ce mai am prin frigider şi că ar trebui să o sun pe mama. Filmul rula în continuare, bineînţeles. Am încercat să revin la subiectul filmului, să fiu atentă. Încercare nereuşită.

M-au deranjat din prima, ca nişte culori ţipătoare care-ţi fac ochii să se strângă şi capul să se întoarcă, rolurile jucate prost de nişte actori buni. O fi vorba de o lume fantastică, colorată, ciudată, dar graniţa dintre spectaculos şi schimonosire e subţire şi, după umila mea părere de cinefil amator, au depăşit-o. James Franco (Oz) încearcă să intre în pielea unui personaj abject, cinic, dar care totuşi ascunde o inimă bună, căruia i se oferă o şansă pentru a-şi descoperi puterile şi menirea. Reuşeşte până la un punct, dar nu-l prea ajută replicile şi acţiunea în sine. Astfel, „Marele Oz” rămâne doar un biet măscărici cu potenţial. Mila Kunis, vrăjitoarea Theodora, cu panaloni de piele mulaţi, o pălărie imensă şi privire galesă, se străduieşte cam mult si alunecă spre falsitate şi exagerare.

Rachel Weisz, vrăjitoarea Evanora, salvează oarecum prestaţia actoricească, deşi scenariul e unul imatur si stupid. Michelle Williams, vrajitoarea Glinda, a rămas parcă fixată pe Marylin Monroe cu ochi şăgalnici şi zâmbet şovăitor. Într-un cuvânt, chiar dacă pare dur, dezamăgitor.

Un mare fâs ajutat enorm de efecte speciale şi noile tehnologii cinematografice, ai căror creatori au mizat pe notorietatea actorilor şi succesul iniţial al peliculei „Vrăjitorul din Oz” (1939) care a fost de două ori mai profund şi sincer.
Poate au doar ghininoul de a avea insuficienţa specifică continuărilor sau reinterpretărilor sau poate că au distorsionat la extrem o poveste simplă, frumoasă, curată şi i-au dat veleităţi de bandă desenată şi comedie romantică siropoasă.
Oz e o lume superbă, ca şi cea din ţara minunilor a lui Alice şi multe alte tărâmuri fantastice extrase din minţi luminate. Inspiră,  şi astăzi, tehnologia produce aroganţă. Efectele speciale nu fac totul, de fiecare dată. Mai rămân, din fericire, clasice şi verticale, valorile, adevărata calitate şi simplitatea.