„Dute” sau „du-te”? Hai să învățăm să scriem corect

Du-te!, de la te du! Du-te-n ce vrei tu: în pana mea, în State şi în general oriunde pofteşte pofta trimiţătorului.

dute sau du-te

dute sau du-te

tu duci – du!

voi duceţi – duceţi!

tu te duci – du-te!

voi vă duceţi – duceţi-vă!

tu te-ai duce – duce-te-ai!

voi v-aţi duce – duceţi-v-aţi!

Şi-n general toate chestiile astea (verbele, mă rog) care se termină în -te le scriem cu cratimă: du-te, fă-te, spală-te, aruncă-te.

http://produsebiomag.ro/Sucuri BIO:  http://produsebiomag.ro/

dute sau du-te

E simplu de verificat: dacă la prezent pot să-l pun pe te în faţă, atunci când -te e la coadă (la imperativ, adică, da’ nu-s sigură că ştiţi ce-i ăla), îl scriu cu cratimă:

te duci – du-te !

te faci – fă-te !

te speli – spală-te !

Când i se pune o astfel de întrebare, o tendinţă a vorbitorului comun de limbă română este să se gândească la forma cea mai des întâlnită a unei anumite înjurători (dute-n…..) şi să răspundă astfel: “Dute se scrie legat”.

Atunci, respectivul poate fi întrebat: «De la ce verb provine “dute”?».

Răspunsul cel mai firesc este: «De la “a duce”».

Şi atunci, poate urma o explicaţie destul de surprinzătoare:

“În limba latină, verbul “dūcō, dūcere” are următoarea formă de imperativ (la prezent, singular): “dūce!”. În limba română, “a duce” are, în cazul de faţă, un sens tranzitiv, formele de imperativ la persoana a II-a singular fiind – în mod riguros din punct de vedere etimologic – cele ce urmează: “Duce-mă!”, “Duce-te!”, “Duce-l!”, “Duce-o!”, “Duce-ne!”, “Duce-vă!”, “Duce-i!”, “Duce-le!”.

Totuşi, forma de imperativ la persoana a II-a singular s-a transformat, prin elidarea ultimei silabe, în “du”, formele anterioare devenind: “Du-mă!”, “Du-te!”, “Du-l!, “Du-o!”, “Du-ne!”, “Du-vă!”, “Du-i!”, “Du-le!”. “Du” are, astfel, un sens verbal de sine stătător, iar “mă”, “te”, “-l”, “-o”, “ne”, “vă”, “-i” sunt pronume personale.

Deci, în concluzie: corect este “Du-te!”, scris cu cratimă.”

Social

Arhiva stiri