Cine credeţi că sunteţi? Citește să afli un mic pas spre adevăr

Sentimentul pe care-l aveţi referitor la cine sunteţi determină ceea ce percepeţi a fi nevoile voastre şi ceea ce contează în viaţa voastră — iar ceea ce contează pentru voi va avea puterea de a vă provoca supărare sau tulburare. Nu neapărat ceea ce spuneţi sau credeţi că are importanţă pentru voi este într-adevăr ceea ce contează în cazul vostru, ci ceea ce acţiunile şi reacţiile voastre revelă ca fiind important şi serios pentru voi. Aşadar, ar fi poate potrivit să vă puneţi întrebarea: care sunt lucrurile care mă supără sau mă deranjează? Dacă lucrurile mărunte au puterea de a vă aduce tulburare, atunci ceea ce credeţi că sunteţi este exact aşa: mărunt. Aceasta este credinţa voastră inconştientă. Care sunt lucrurile mărunte? În ultimă instanţă toate lucrurile sunt mărunte, căci toate sunt trecătoare. Ai putea spune: „Ştiu că sunt un spirit nemuritor” sau „Am obosit de lumea aceasta nebună şi tot ceea ce vreau este pacea” — dar numai până când sună telefonul. Veşti proaste: bursa de valori s-a prăbuşit; s-ar putea ca afacerea să nu reuşească; a fost furată maşina; a sosit mamasoacră; excursia este anulată, contractul a fost reziliat; v-a părăsit partenerul; vi se cer mai mulţi bani; vina a fost aruncată asupra voastră. Deodată ţâşneşte la suprafaţă furia sau neliniştea. Vocea vă devine aspră; „Aşa nu se mai poate.” Acuzaţi şi învinovăţiţi, atacaţi, vă apăraţi sau vă justificaţi şi totul intră pe pilot automat.

fii prezent time

Trezirea constiintei – Cine credeţi că sunteţi?

Este evident că altceva este în acest moment mult mai important pentru voi decât pacea interioară despre care spuneaţi în urmă cu câteva clipe că reprezintă tot ce vă doriţi, şi nici măcar nu mai sunteţi un spirit nemuritor. Afacerea, banii, contractul, pierderea sau ameninţarea pierderii sunt mai importante. Pentru cine? Pentru spiritul nemuritor care spuneaţi că sunteţi? Nu, ci pentru eu. Acest eu mic care caută siguranţa sau împlinirea în lucruri trecătoare şi se nelinişteşte sau se  înfurie pentru că nu reuşeşte să le găsească. Ei, măcar acum ştiţi cine credeţi în realitate că sunteţi. Dacă pacea este într-adevăr ceea ce căutaţi, atunci veţi alege pacea. Dacă pacea ar conta pentru voi mai mult decât orice altceva şi dacă într-adevăr aţi şti despre voi că sunteţi spirit şi nu micuţul eu, aţi rămâne fără reacţie şi complet vigilenţi atunci când vă confruntaţi cu oameni sau situaţii dificile. Aţi accepta imediat situaţia şi aţi deveni astfel una cu ea, nu v-aţi mai separa de ea. Apoi răspunsul ar veni ca o consecinţă directă a vigilenţei voastre. El ar veni de la ceea e sunteţi (conştiinţa), nu din ceea ce credeţi că sunteţi (un eu mic). Ar fi puternic şi eficient şi n-ar transforma nicio persoană sau situaţie în duşman.

Existenţa are întotdeauna grijă să nu vă puteţi păcăli pentru mult timp cu privire la ceea ce credeţi cu adevărat că sunteţi, arătându-vă ce contează cu adevărat pentru voi. Modul în care reacţionaţi faţă de oameni sau situaţii, mai ales atunci când apar probleme, reprezintă cel mai bun indicator al profunzimii cunoaşterii pe care o aveţi faţă de voi înşivă. Cu cât viziunea pe care o aveţi asupra voastră înşivă este mai limitată, mai îngust-egoistă, cu atât mai mult veţi vedea limitările egoiste ale celorlalţi, inconştienţa din ei şi vă veţi concentra asupra acestora, veţi reacţiona faţă de ele. „Vinile” lor sau ceea ce percepeţi ca fiind vini ale lor devin pentru voi identitatea lor. Aceasta înseamnă că veţi vedea doar egoul din ei şi veţi consolida astfel egoul din voi. În loc să priviţi „prin” egoul celorlalţi, voi priviţi „către” egoul lor. Cine priveşte către egoul celorlalţi? Egoul din voi.
Oamenii foarte inconştienţi îşi experimentează propriul ego prin reflexia acestuia în alţii. Când realizaţi că acele lucruri faţă de care reacţionaţi atunci când le întâlniţi în ceilalţi există şi în voi (şi uneori numai în voi) începeţi să deveniţi conştienţi de propriul vostru ego. Tot atunci aţi putea realiza şi că le făceaţi celorlalţi ceea ce credeaţi că alţii vă fac vouă. Încetaţi atunci să vă mai vedeţi în postura de victime.
Voi nu sunteţi egoul. Prin urmare, atunci când deveniţi conştienţi de egoul din voi nu înseamnă că ştiţi cine sunteţi — înseamnă că ştiţi cine nu sunteţi. Dar ştiind cine nu sunteţi înlăturaţi cel mai mare obstacol din calea adevăratei cunoaşteri de sine.
Nimeni nu vă poate spune cine sunteţi. N-ar fi decât un alt concept, de aceea nu v-ar aduce o schimbare. Ceea ce sunteţi nu reclamă o credinţă. De fapt, orice credinţă este un obstacol. Nu reclamă nici măcar înţelegerea voastră, din moment ce sunteţi deja ceea ce sunteţi. Dar dacă nu înţelegeţi ceea ce sunteţi, atunci ceea ce sunteţi nu poate străluci în această lume. Rămâne în dimensiunea nemanifestată care este, desigur, adevărata voastră casă. Şi atunci sunteţi asemenea unui om în aparenţă sărac, care nu ştie că are un cont în bancă de 100 de milioane de dolari, astfel că bogăţia lui rămâne un potenţial neexploatat.

ECKHART TOLLE –

Mai puteti citi pe Time TV si :

Social

Arhiva stiri