Calul Bălan şi Sfântul Nicolae au ieşit la pensie

bataie-copii-time-tv

Se spune că bătaia e ruptă din Rai, că unde dă mama, creşte. Dacă stau bine să mă gândesc, de multe ori, unii copii chiar reuşesc să te aducă la capătul răbdării. Pe de altă parte, de ce să-ţi plesneşti proprul copil, când de fapt faptele lui reflectă de cele mai multe ori greşelile tale? Apoi, de ce să-i plesneşti pe-ai altuia? Nu mai suntem în vremurile când Calul Bălan al lui Creangă şi Sfântul Nicolae făceau ordine.

Mulţi părinţi nu înţeleg că de fapt copii lor sunt oameni, aflaţi într-un proces continuu şi rapid de evoluare. Da, au caracter, personalitate, discernământ, vise, gânduri şi dorinţe, toate din plin, puternice şi pure. Faptul că ne este dat să fim părinţi, mi se pare fantastic. Avem ocazia să creştem un caracter de mic, să modelăm o viaţă, de crudă, să influenţăm oarecum viitorul, personal, al lor sau al altora, să fim ghizi şi să iubim cu toată fiinţa. Nu mulţi conştientizează asta.
Sunt părinţi care înţeleg că odraslele lor trebuie să le urmeze paşii sau să fie cei care fac ceea ce ei au dorit şi nu au reuşit să facă. Există apoi tipul de părinţi care fug de responsabilitate, apoi cei ce îşi consideră copii, un fel de oi sau capre asupra cărora trebuie să-şi exercite autoritatea.

Aveam amici de joacă, la bloc, deja obişnuiţi cu bătaia. Nu îi mai speria şi mai grav, era un fel de obicei urât şi dureros, care trecea în câteva minute şi gata, pe rumă îşi puteau relua obiceiurile obraznice, ceva mai ciufuliţi. În ceea ce priveşte corecţia de acest gen la şcoală, am prins încă perioada în care rigla nu era numai de măsurat sau tras linii foilor din caiet, iar arătătorul nu indica doar Carpaţii pe harta României. Nu pot povesti istorioare des auzite, despre palme roşii, umflate, perciuni întinşi la băieţi şi şuviţe de păr trase la fete. Nu mi-au plăcut nici măcar observaţiile răutăcioase şi arogante ale dascălilor. Mă înroşeam de nervi şi ruşine şi simţeam că ma înghite banca tare din lemn ce scârţâia la cea mai mică mişcare şi sub care resturile de gumă murdare şi lipicioase erau fixate bine. Educaţia nu se face cu palma, asta e clar.

La fel de clar e că o notă scăzută la purtare, ameninţarea cu exmatricularea, chemarea părinţimlor la şcoală sau un doi amărât, nu mai funcţionează de ceva vreme.
Într-o societate în care mulţi părinţi tineri sunt doar părinţi de weekend, pentru că trebuie să muncească, respectul e mai necunoscut de x-ul dintr-o ecuaţie, bătaie e doar o manfestare a frustrării, iar computerul e cel mai bun prieten al copiilor, e normal, din păcate, să apară statistici care arată că 63% dintre copiii din România spun că sunt bătuţi de părinţi.

Social

Arhiva stiri