Cand „razboinicul luminii” e doar un „joker” amarat

 becali-razboinicul-luminii-time-tv

Sa stii cand sa te opresti e un lucru mare. „Frana”, din nefericire, nu e o „pedala” pe care multi o folosesc in viata de zi cu zi si uite asa se creeaza excesul de zel, gafele, ridiculitatea, accidentele, prostia.

Pentru un „veritabil razboinic al luminii”, care e plamadit sa imparta in stanga si in dreapta bani, vorbe, injurii, pareri, „frana” e aproape inexistenta. Probabil sangele fierbinte si spiritul teutonic nu il lasa, clocotesc si il fac sa erupa, spre ghinionul, oripilarea si deliciul, deopotriva, al spectatorilor. Cred ca daca Voltaire, prin absurd, ar fi trait astazi, si in Romania, un astfel de personaj ar fi fost tinta perfecta a talentului sau de a portretiza, amuza, ironiza si transmite un mesaj prin intermediul aspectelor mai putin placute ale firii umane. Caragiale ar fi savurat la fel de mult sa schiteze un astfel de portret, exemplu negativ.

Am observat ca exista un prototip uman de acest gen: „mascariciul”, „obraznicul”, „caraghiosul” si se manifesta inca din copilarie. Cu totii am avut, in clasa sau in scoala, un coleg care mereu reusea sa se remarce in mod negativ. Vorbea urat, se batea cu ceilalti, instiga, radea de ceilalti, era mereu agitat, nu invata, nu asculta, un Goe hiperactiv si predispus poznelor rautacioase. Totusi, desi era obraznic, impertinent sau malitios, nu puteai spune ca e si completamente prost. Un psiholog ar fi descoperit o inteligenta ascutita, nativa, predispozitie spre violenta si un orgoliu exacerbat, ce ascunde o slabiciune profunda, toate ascunse sub o masca puternic colorata, cu ranjet, zurgalai si sclipici.

Sa obtii atentie, chiar daca prin maniera negativa, e un adevarat succes, mai ales astazi. Si unde mai pui ca e si simplu: iti respecti natura si eventual plusezi pe ici pe colo, ca sa fie mai spectaculos. Acest gen de oameni sunt adevarati actori ai balciului, acele personaje exagerate, pestrite si stridente care reliefeaza, in mod rusinos, aspecte murdare, urate, grotesti, anormale si lipsuri ale unei intregi societati. „Mascaricii” iubesc grandoarea, bogatia si au o totala lipsa de gust artistic. Au aspiratii spre a fi boemi, aristrocrati, intelectuali si oameni cu intelepciune, dar banii le folosesc pentru a contura si mai mult kitsch-ul specific naturii lor. De fapt ei nu poseda capacitatea de a se autocontrola, asculta sau analiza. E ca si cum superego-ul lor e mut, iar ego-ul „isi face de cap”, hain si lacom.

il guigniolo-mascariciul-becali-time-tv

Din acest motiv se cred atotputernici, religiosi, oameni piosi, cu suflet mare si frica de Dumnezeu, dar au o lipsa crasa de respect fata de ei si ce ii inconjoara. Nu se simt ridicoli si depasiti niciodata. Ei vor, pot si fac. Ca e vorba de politica, afaceri, fotbal sau justitie, ei sunt capabili de orice. Doar sunt „razboinici ai luminii”, motivati, indarjiti si increzatori; in propria nimicnicie. Si mai au un atu: sunt alunecosi ca stiucile. Scapa miraculos de condamnari, acuzatii, politie sau justitie si isi continua demersul abject, cu succes.

Joker al societatii, un astfel de personaj, exista si il acceptam, cu sila, frenetism sau constientizare a hibelor umane, sociale, reale, necesare.

Geanina S.

 

Citeste si:

Gigi Becali, condamnat la trei ani de închisoare

Social

Arhiva stiri