Descoperă EGO-ul. Lamentaţie și resentiment

Una dintre strategiile favorite ale egoului pentru a se consolida este aceea de a se lamenta. Fiecare lamentaţie reprezintă o mică istorioară pe care mintea o ticluieşte şi în care noi credem fără rezerve. Că ne plângem cu voce tare sau doar în gând nu are nicio importanţă. Unele egouri care nu au prea multe lucruri cu care să se identifice supravieţuiesc fără probleme doar prin a se lamenta. Aplicarea de etichete mentale negative oamenilor, fie deschis, fie, cel mai adesea, atunci când le vorbiţi altora despre ei sau când doar vă gândiţi la ei, este în mod frecvent o parte componentă a acestui şablon.

Id_Ego_Super_ego_by_time_constiinta 2
Insultele reprezintă forma cea mai grosolană a acestui gen de etichetări şi a nevoii pe care o manifestă egoul de a avea dreptate şi a triumfa asupra celorlalţi: „ticălos, bastard, căţea, nenoricit” — toate sentinţe definitive ce nu pot fi contestate. La nivelul următor pe scara inconştienţei găsim urletele şi strigătele şi, nu mult mai jos, violenţa fizică.
Sunteţi nemulţumiţi de lăcomia celorlalţi, de necinstea lor, de lipsa lor de integritate, de ceea ce fac, de ceea ce au făcut în trecut, de ceea ce au spus, de ceea ce n-au reuşit să facă, de ceea ce ar fi trebuit sau n-ar fi trebuit să facă. Egoul iubeşte această atitudine, în loc să trecem cu vederea inconştienţa celorlalţi, noi o facem parte integrantă a identităţii lor. Este în totalitate o interpretare greşită, proiecţia unei minţi condiţionate să vadă inamici şi să se considere pe sine corectă sau superioară.

Lipsa de reacţie faţă de egoul celorlalţi reprezintă una dintre cele mai eficiente modalităţi nu doar de a transcende propriul vostru ego, ci şi de a dizolva egoul uman colectiv. Dar veţi simţi în voi această lipsă de reacţie doar atunci când veţi recunoaşte egoul ca fiind cauza comportamentului unei persoane, comportament ce reprezintă expresia disfuncţiei umane colective. Atunci când înţelegeţi că nu este ceva personal, nu vă va mai apărea necesitatea de a reacţiona ca şi cum ar fi fost personal.

Nereacţionând faţă de manifestările egoului veţi avea adesea capacitatea de a iniţia echilibrul mental în cazul celorlalţi, iar acesta înseamnă conştiinţă necondiţionată opusă celei condiţionate.
Este posibil ca din când în când să fiţi nevoiţi să luaţi măsuri practice pentru a vă proteja de persoane profund inconştiente. Puteţi face lucrul acesta fără să-i transformaţi în duşmani. Cea mai mare protecţie o reprezintă totuşi faptul de a fi conştienţi. Cineva vă devine duşman dacă personalizaţi inconştienţa pe care o reprezintă egoul.

Id_Ego_Super_ego_by_time_cinstientizare

Lipsa de reacţie nu este semn de slăbiciune, ci de „putere”. Un alt termen pentru lipsa de reacţie este iertarea. A ierta înseamnă a trece cu vederea sau, mai curând, a trece peste. Treceţi peste ego şi ajungeţi la sănătatea mentală existentă în fiecare fiinţă umană ca esenţa sa. Ceea ce puteţi face cu o persoană, puteţi face şi cu o situaţie: o puteţi transforma într-un inamic. De aici rezultă atitudini de genul: n-ar fi trebuit să se întâmple aşa ceva; nu vreau să mă aflu aici; nu vreau să fiu nevoit să fac asta; mi se face o nedreptate. Iar duşmanul cel mai mare al egoului este, desigur, momentul prezent, adică viaţa însăşi.

Nu trebuie să se facă o confuzie între atitudinea unei persoane care se plânge de ceva şi cea a unei persoane care informează o alta în legătură cu o greşeală sau o lipsă, astfel încât să facă posibilă remedierea. Iar a înceta să vă mai plângeţi nu înseamnă neapărat să toleraţi un comportament urât sau o însuşire negativă. Nu este nicio urmă de ego în a spune ospătarului că supa este rece şi trebuie încălzită—dacă vă rezumaţi la fapte, care sunt întotdeauna neutre.

Există aici un „mie” care adoră să se simtă jignit la modul personal de supa rece şi care are de gând să profite din plin de situaţie, un „mie” căruia îi place la nebunie să arate că cineva a greşit. Încercaţi să prindeţi, adică să sesizaţi vocea din mintea voastră în chiar momentul în care se plânge de ceva şi să vedeţi atunci exact ce reprezintă ea: vocea egoului, nimic mai mult decât un şablon condiţionat, un gând. Ori de câte ori sesizaţi vocea aceea veţi realiza, de asemenea, că nu sunteţi vocea, ci acela care este conştient de ea.

Id_Ego_Super_ego_by_time

În fundal este conştiinţa; în prim-plan este vocea, gânditorul, în acest mod vă eliberaţi de ego, de mintea neobservată, în momentul în care conştientizaţi egoul, acesta nu mai este în adevăratul sens al cuvântului egoul, ci doar un şablon mental vechi, condiţionat. Egoul implică absenţa conştientizării. Conştiinţa şi egoul nu pot exista laolaltă. Vechiul şablon al minţii şi deprinderea mentală mai pot supravieţui şi reapărea un timp deoarece beneficiază de impulsul în spatele căruia stau mii de ani de inconştienţă umană colectivă, dar de fiecare dată când este recunoscut, egoul devine tot mai slab.

Mai puteti citi pe TimeTV si :

Dușmanul din celălat, ești TU. EGO-ul nu este personal

Social

Arhiva stiri