Scenariu pentru happy-end cu aspirina si soare – VIDEO

Every cloud has a silver lining” = „Orice nor are un contur argintat”, o expresie metaforica utilizata in limba engleza pentru optimism. Un fel de „tot raul spre bine”, romanesc.

Sincer, nu am stiut la ce se refera titlul filmului american Silver Lining Playbook, tradus in romana Scenariu pentru happy-end in care ii puteti vedea pe Bradley Copper, Robert de Niro si Jennifer Lawrence. Marturisesc ca e un alt titlu de film tradus in romana, care nu imi place si mi se pare ca e departe de ceea ce transmite cel autentic.

O drama romantica draguta, tipic americana de-altfel. Nu spun asta intr-un sens negativ, m-am convins ca pur si simplu ei au o alta viziune asupra dramei si a manierei de a o depasi. Observ o inclinatie, mai nou, spre a face filme care au ca subiect central, depresia umana. Nimic iesit din comun, tinand cont ca in ultimii ani, de cand cu criza economica, tehnologizarea rapida si schimbarea de paradigma, mass media si nu numai, trambiteaza mereu despre depresie.

Cu totii „am facut cunostinta” macar o data in viata cu dumneaei si mrejele ei amare. Pat (Bradley Cooper) „s-a imprietenit” prea mult cu ea, dupa ce si-a gasit nevasta iubita in dus cu un coleg de serviciu, facand amor pe melodia de la nunta lor. Dupa ce iese din spitalul de nebuni si e obligat sa stea la parinti, se decide ca vrea sa o recucereasca pe sotia sa, ferm convins ca sunt in continuare indragostiti si ca trec doar printr-o perioada mai urata. Cooper demonstreaza ca are talent actoricesc si ofera o prestatie buna, naturala si credibila.

Tiffany (Jennifer Lawrence), si ea cu problemele ei, e scanteia de care Pat are nevoie pentru a arde definitiv trecutul si a trece realmente peste momentul de cumpana din viata sa. Lucru ce pare a functiona, traind, experimentand viata in simplitatea si frumusetea ei, si nu doar stand intr-un spital,  sau in casa, luand pastile si refuzand orice contact cu mediul inconjurator.

De Niro joaca rolul unui tata, maniac de ordonat, obsedat de idei fixe si foarte superstitios, care nu isi intelege suficient fiul mai mic si ce i se intampla. Depresia  lui Pat ii va ajuta pe amndoi sa se cunoasca si sa se inteleaga mai bine.

Asadar, intr-adevar, tot raul spre bine. Un mesaj subtil al filmului, pentru mine, cel putin, e ca suntem construiti si cu o parte slaba, labila, care se manifesta prin explozie sau implozie, in momente limita si care lasa „semne” chiar si in viata de zi cu zi. Depresia, nu ca boala, ci ca o perioada scurta de criza, in viziunea mea, e acea aspirina pe care trebuie sa o mesteci, cand durerea e prea mare, ca sa isi faca efectul mai repede. Iti schimonosesti fata, strangii pumnii, iti dau lacrimile si mintea ti-e numai la gustul amar si salciu pe care il simti in acel moment. Dramatic, de-a dreptul, ce sa zic. Totusi, nu dupa mult timp, isi face efectul  si descoperi ca e unul pozitiv si eliberator. Trece.

Geanina S.