Iluzia posesiei. Harta mentală a EGO-ului.

A „poseda” ceva — ce înseamnă asta cu adevărat? Ce înseamnă să fac ca ceva să fie „al meu”? Dacă locuiesc pe o stradă din Dubai, arăt către un imens zgârie-nori şi spun: ,,Clădirea aceasta este a mea. Eu o deţin,” fie sunt foarte bogat, fie sunt un şarlatan sau un mincinos, în orice caz, în ceea ce spun, forma gândului „eu” şi forma gândului „clădire” se contopesc. Aşa funcţionează conceptul mental de posesie. Dacă toată lumea este de acord cu povestea spusă de mine, înseamnă că vor exista hârtii semnate pentru a certifica acordul lor. Sunt un om bogat. Dacă nimeni nu este de acord cu povestea mea, mă vor trimite la psihiatru. Sunt un şarlatan sau un mitoman.

burj-khalifa-dubai
Este important să recunoaştem aici că povestea şi forma gândurilor care formează povestea, fie că oamenii sunt sau nu de acord cu ea, n-au absolut nimic de-a face cu ceea ce sunt eu.

Mulţi oameni nu realizează, până când ajung pe patul de moarte şi tot ceea ce le este exterior începe să se îndepărteze de ei, că nimic nu a avut vreodată de-a face cu ceea ce sunt ei cu adevărat, în apropierea morţii, întreg conceptul de posesie se dezvăluie ca fiind în ultimă instanţă lipsit de sens. În ultimele clipe ale vieţii lor mai realizează şi că în timp ce ei au căutat o viaţă întreagă să-şi întregească sentimentul de sine, ceea ce căutau în realitate, Fiinţa lor, fusese mereu deja acolo, dar în mare parte eclipsată de identificarea lor cu lucrurile, ceea ce în final înseamnă identificarea cu mintea lor.

soul_iluzia posesiei_ego_dezvoltarepersonala
„Fericiţi cei săraci cu duhul”, spunea Isus, „că a lor este împărăţia cerurilor”. Ce înseamnă „săraci cu duhul”? Lipsiţi de bagaje interioare, de identificări. Nici cu lucruri, nici cu vreun fel de concepte mentale care să conţină într-o măsură oricât de mică noţiunea sinelui. Şi ce este „împărăţia cerurilor?” Bucuria simplă, dar profundă a Fiinţării, care rămâne atunci când renunţaţi la identificări şi deveniţi astfel „săraci cu duhul”. De aceea a constituit renunţarea la posesiuni o practică spirituală străveche atât în Est, cât şi în Vest. Renunţarea la posesiuni însă nu vă va elibera în mod automat de ego. Acesta va încerca să-şi asigure supravieţuirea găsind altceva cu care să se identifice, de exemplu imaginea mentală a voastră ca cineva care a transcens orice interes faţă de posesiunile materiale şi este din acest motiv superior, este mai spiritual decât alţii.

Gold bars are displayed at the headquarters of Mitsubishi Materials Corporation in Tokyo

Aceştia sunt oamenii care au renunţat la toate posesiunile, dar au un ego mai mare decât unii dintre multimilionari. Dacă daţi la o parte un gen de identificare, egoul va găsi repede un altul, în ultimă instanţă, lui nu-i pasă cu ce se identifică, câtă vreme are o identitate. A fi împotriva societăţii de consum sau împotriva societăţii private poate reprezenta o altă formă de gândire, o altă atitudine mentală care înlocuieşte vechea identificare cu posesiunile. Prin intermediul ei aţi putea simţi că aveţi dreptate, în timp ce alţii greşesc. După cum vom vedea mai târziu, credinţa că voi aveţi dreptate şi ceilalţi greşesc reprezintă unul dintre tiparele principale ale minţii egoiste, una dintre principalele forme de inconştienţă. Cu alte cuvinte, conţinutul egoului se poate schimba, însă structura minţii care îl ţine în viaţă nu se schimbă.

Social

Arhiva stiri