Sinele iluzoriu. Cum cuvintele limitate și educația îți pot diminua potențialul uriaș

Sinele iluzoriu: Cuvântul „eu” poate fi expresia celei mai mari erori sau a celui mai profund adevăr, în funcţie de modul în care este folosit. În utilizarea sa convenţională, în limbajul de fiecare zi, „eu” exprimă o eroare primordială, o percepţie greşită a ceea ce sunteţi, un sentiment iluzoriu al identităţii. Acesta este egoul.

sinele_iluzoriu_egoul_iluziile_omenirii_subpersonalitate_timetvro

Acest sentiment iluzoriu al sinelui este ceea ce a denumit Albert Einstein — care a avut acces nu doar la profunzimile realităţii spaţiului şi timpului, ci şi ale naturii umane — „iluzie optică a conştiinţei”.
Sinele acesta iluzoriu devine apoi baza tuturor interpretărilor greşite ale realităţii, a tuturor proceselor de gândire, interacţiunilor şi relaţiilor.

Realitatea noastra devine o reflexie a iluziei iniţiale.
Există însă şi veşti bune: dacă putem conştientiza faptul că iluzia este iluzie, ea se va dizolva. Conştientizarea iluziei semnifică totodată şi sfârşitul ei. Supravieţuirea sa depinde de eroarea pe care o comiteţi luând-o drept realitate. Văzând ceea ce nu sunteţi, realitatea a ceea ce sunteţi se va ivi de la sine.

Care este natura acestui sine iluzoriu?
Prin urmare, la ce se referă obişnuitul „eu” şi înruditele „mie”, „al meu/a mea”?

Atunci când un copil mic învaţă că o succesiune de sunete produse de corzile vocale ale părinţilor reprezintă numele său, el începe să echivaleze cuvântul, care în mintea sa îşi găseşte corespondentul într-un gând, cu ceea ce este el. În această etapă, copiii fac adesea referire la ei vorbind la persoana a treia: „Lui Johnny îi este foame.”

Curând după aceea, ei învaţă cuvântul magic „eu” şi-l echivalează cu numele lor, pe care deja l-au echivalat cu ceea ce sunt ei. Apoi apar alte gânduri şi fuzionează cu gândul iniţial „eu”. Pasul următor îl reprezintă gândurile referitoare la „mine” şi „al meu”, care desemnează lucruri ce fac într-un anumit fel parte din „eu”.

free-spirit-perceptii-dupa-ce-mori-timetvro

Aceasta este o identificare cu obiecte, ceea ce însemnă că investiţi un sentiment de sine în lucruri, dar în ultimă instanţă în gândurile care reprezintă acele lucruri şi, în acest mod, vă formaţi o identitate din ele.
Arunci când se strică sau i se ia jucăria „mea”, copilul va resimţi o mare suferinţă. Nu pentru vreo valoare intrinsecă pe care ar avea-o jucăria — copilul îşi va pierde curând interesul faţă de ea şi o va înlocui cu alte jucării, alte obiecte — ci din cauza gândului de „a mea”. Jucăria a devenit parte componentă a sentimentului de sine, de „eu” care se dezvoltă în copil.
Şi astfel, pe măsură ce copilul creşte, ideea iniţială referitoare la „eu” atrage şi alte gânduri: ea se identifică cu o categorie sexuală, cu anumite posesii, cu corpul perceput prin simţuri, cu naţionalitatea, rasa, religia, profesia. Alte lucruri cu care se identifică noţiunea de „eu” sunt rolurile — mamă, tată, soţ, soţie şi aşa mai departe — cunoştinţele sau părerile acumulate, simpatii şi antipatii şi, de asemenea, lucruri care „mi” s-au întâmplat în trecut şi a căror amintire este reprezentată de gânduri care îmi definesc în continuare sentimentul de sine sub formă de „eu şi povestea mea”.
Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile din care-şi derivă oamenii sentimentul identităţii, în ultimă instanţă ele nu sunt altceva decât gânduri ţinute laolaltă în mod precar de faptul că în toate a fost investit sentimentul sinelui. La această construcţie mentală vă referiţi în mod normal atunci când spuneţi „eu”.

Mai exact, de cele mai multe ori nu voi vorbiţi atunci fiind spuneţi sau gândiţi „eu”, ci unul dintre aspectele construcţiei mentale, sinele egocentric. După ce vă treziţi, nu veţi renunţa la cuvântul „eu”, dar el va avea altă încărcătură, va lua naştere într-un spaţiu mult mai profund aflat în interiorul vostru. Important este să petreceti cât mai mult timp cu gândurile voastre, să le analizați înțelesul în profunzime și atunci când dați un răspuns cuiva să fiți sigur că vine din partea adevăratului „eu”.

Biblia luminata esecul exista

Daca măcar un sfert din populția globului ar petrece 10 secunde înainte să dea un răspuns, să-l treacă prin filtrul adevăratei indentități creatore, planeta pe care locuim ar arăta altfel, cu cel puțin două secole în viitor. Dacă oamenii și-ar revizui nevoile adevărate și ar spulbera iluziile din fiecare zi, dacă ar cere și ar răspunde fiecărei ființe ca și când ar vorbi cu ei înșiși jumătate din consumul la nivel mondial ar dispărea. Noi consumăm resurse inutil și ne mințim, că de fapt nu o facem, vedem cum aproapele de lângă noi face la fel, dar nu ne punem problema, că și el, la rândul lui , ne-a văzut poate pe noi. Haideți să aflăm împreună cine suntem noi și care sunt adevăratele nevoi. Împreună putem construi o lume mai bună.

Social

Arhiva stiri