Cei mai bogați români ai perioadei interbelice

Sărăcita atât în perioada regimului fanariot, cât și în perioada monarhiei, România n-a produs averi personale uriaşe şi trainice până aproape de începutul secolului XX.

miliardari-romaniei-interbelice

Cu câteva excepţii notabile ale unor familii de boieri, mari latifundiari, averile câştigate în România luau drumul Istanbulului ori erau pierdute la masa verde la Paris ori Viena de către moştenitorii risipitori. Abia după Războiul de Independenţă şi, mai ales, după Marele Război, apar primele mari averi antreprenoriale, create într-o generaţie sau două. În continuare, câţiva dintre cei mai bogaţi români de până la venirea la putere a comuniştilor.

O avere impresionantă făcuse industriașul: Nicolae Malaxa

Miliardarul-Nicolae-Malaxa

Nicolae Malaxa

Născut și crescut în Huşi jud. Vaslui, pe 10 decembrie 1884, Nicolae Malaxa era fiul unui aromân cu origini greceşti şi al fiicei unui dregător local. Malaxa era mare pasionat de tehnică şi cu ajutorul familiei, urmează cursurile Politehnicii din Karlsruhe (Germania), studii care-l vor propulsa mai târziu în afacerile sale. În 1921, la marginea Bucureştiului înfiinţează prima mare afacere, un atelier de reparaţii material rulant, unde erau reparate locomotive şi vagoane. Pentru că afacerea sa era explozivă, în 1923 începe construcţia unei fabrici mari, un proiect greenfield în termenii de astăzi, înfiinţând Uzinele Faur. Conectat la lumea politică, Malaxa devine unul dintre beneficiarii principali ai decretelor guvernamentale prin care se dorea sprijinirea industriei româneşti. În 1927, primeşte o comandă cu plata în avans pentru construcţia primelor locomotive româneşti. Uzinele create de Malaxa erau unele dintre cele mai moderne din Europa, o realizare remarcantă, având în considerare că industria grea era inexistentă într-o Românie care a păşit în perioada contemporană ca o ţară eminamente agrară. La un an după semnarea contractului cu Căile Ferate Române, de pe porţile uzinei ieşea prima locomotivă Malaxa, 100% românească. În 1931, a produs prima locomotiva cu motor Diesel, iar în 1935 producţia anuală a Uzinelor Malaxa a atins un record de 93 de locomotive. Între timp, afacerile lui Nicolae Malaxa s-au extins in multe alte domenii, înfiinţând fabrica de ţevi de oţel fără sudură, actuala Republica, iar din grupul său industrial au ajuns să facă parte Uzinele Tohani Zărneşti sau Magazinele Unite de Fierărie din Galaţi.  Industriaşul mai detinea pachete de acţiuni importante la Astra Arad, Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa, IOR Bucureşti sau Unio Satu Mare.

Uzinele-lui-Nicolae-Malaxa

Afacerile lui Malaxa au scăpat și instaurării regimului Antonescu, care i-a pus sechestru pe fabrici, însă nu şi comuniştilor. Cu toate că iniţial și-a creat o relaţie bună cu noul regim, în 1948 i-au fost naţionalizate toate companiile şi în acelaşi an a emigrat în America, unde îşi transferase deja o bună parte a averii. Marele industriaş român a murit în 1965 în New Jersey, fără a reuşi să repete şi în America succesul fulminant din România.

Miliardarul Olteniei: Jean Mihail

Despre olteanul Jean Mihail s-a presupus că ar fi fost cel mai bogat român şi este foarte posibil să fi fost aşa. Jean Mihail (1875-1936) era al doilea fiu al latifundiarului Constantin Mihail, unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din Oltenia. Pe lângă moştenirea primită de la tatăl său, Jean Mihail şi-a mărit averea moştenind două mătuşi bogate, ajungând să deţină sute de mii de hectare de teren. Pe lângă proprietăţi, deţinea şi una din cele mai mari averi lichide, în jurul unui miliard de lei, depuşi în diverse bănci. La valoarea de la începutul anilor 1920, averea lui Mihail echivalau cu peste 9 tone de aur. De fapt, el atât de bogat încât la izbucnirea crizei financiare a girat statul Român condus de Carol al II-lea pentru o parte din împrumuturile guvernamentale din străinătate.

milionarul-Jean-Mihail

Jean Mihail

Jean Mihail a murit în 1936, fără nici un moştenitor, donându-şi uriaşa avere statului român. Conform testamentului, statul trebuia să vândă pământurile sale ţăranilor, în loturi mici şi la preţuri convenabile, cu banii obţinuţi urmând a se construi şcoli, spitale şi biblioteci. Cum era de asteptat lucrul acesta nu s-a întâmplat, de avera sa legându-se praful. A rămas Palatul Jean Mihail, care acum este actualul Muzeu de Artă din Craiova, reşedinţa familiei Mihail, pe care Constantin Mihail a vrut s-o acopere cu monede de aur, cerând chiar acceptul regelui pentru asta. Jean Mihail a locuit un timp într-o singură cameră din palat, despre care se vehicula că nici măcar n-o încălzea pe timpu; iarni.

Industriasul: Max Auschnitt

Max Auschnitt s-a născut în februarie 1888 în Galaţi, fiind fiul lui Osias Auschnitt, proprietarul unei mici fabrici. După absolvirea Academiei de Înalte Studii Comerciale din Viena, Max a revenit acasă şi a înfiinţat o fabrică de cuie şi lanţuri în 1910. La sfârşitul Primului Război Mondial, Auschnitt a pus bazele grupului Titan-Nădlac-Călan, ce avea în componenţă laminorul de la Galaţi şi mai multe alte uzine metalurgice. Max a fost delegat mai apoi ca administrator la Uzinele şi Domeniile de Fier Reşiţa, de departe cea mai mare companie românească interbelică, deținea un capital de un miliard de lei şi cu peste 22.000 de angajaţi. Auschnitt a mai fost implicat în multe alte companii, între care Societatea Română de Telefoane sau Banca Chrissoveloni, şi a deținut numeroase proprietăţi imobiliare, între care şi celebra vilă de la piaţa Victoriei, cumpărată de Gigi Becali de la moştenitorii săi.

bancherul-Aristide-Blank

Aristide Blank

Auschnitt a fost un concurent dur a lui Malaxa, cei doi duelânduse nu doar în business, ci şi în obţinerea favorurilor camarilei regale. El a pierdut lupta cu Malaxa şi, în urma unui scandal de proporți, a fost arestat şi condamnat la şase ani de închisoare. După fuga lui Carol al II-lea, mareşalul Antonescu l-a eliberat, însă Auschnitt s-a mai implicat în afaceri de amploare. A murit în 1956 la New York, unde emigrase după venirea comuniştilor. Moştenitorii săi au primit despăgubiri de circa 40 milioane de dolari (în acţiuni ale Fondului Proprietatea), precum şi drepturile pentru mai multe imobile.

Bancherul: Aristide Blank

Aristide Blank, s-a născut în 1883 la Bucureşti fiind primul absolvent român al Academiei de Ştiinţe Comerciale şi Financiare de la Viena, fiind fiul lui Mauriciu, asociat al celebrului cămătar evreu Jacob Marmorosch. Aristide a intrat în 1914 în conducerea băncii Marmorosch Blank  care a finanţat razboiul statului Român în 1877.  În 1923, Marmorosch-Blank avea 25 de sucursale în ţară şi reprezentanţe la Paris, Istanbul, New York şi Viena. Aristide Blank a cumpărat şi importante suprafeţe de teren în nordul Bucureştiului şi a investit în ziare, iar din 1930 a devenit consilier economic al regelui Carol al II-lea. Surprinzător, banca Marmorosch-Blank a intrat în incapacitate de plată în 1931 şi nu a mai putut fi salvată nici de intervenţia regelui. Statul român i-a despăgubit pe deponenţii băncii până în 1940, cu o sumă totală de 5 miliarde de lei. Poet şi pasionat de teatru, Blank a rămas în România până în 1958, când a fost condamnat de comunişti la 20 de ani de închisoare. A scăpat prin relaţiile sale şi a murit în 1960 la Paris.

Banca-Marmorosch

Banca Marmorosch

 

Sursa: capital.ro

Social

Arhiva stiri