Argo, povestea celei mai bune idei proaste – VIDEO

Se pun şase americani aflaţi în Iran, în interes de serviciu, într-o situaţie limită, în care la mijloc e viaţa lor. Se adaugă un agent secret al CIA cu o idee genială, o minciună albă, de a-i scoate dintr-o ţară al cărui popor e măcinat de săracie şi îndoctrinat cu o ură ucigătoare faţă de America şi Marea Britanie. Rezultatul: Argo, o poveste adevărată, care i-a adus regizorului un succes la fel de real.
Ben Affleck a meritat Globul de Aur primit. Mi-a plăcut declaraţia sa. Vizibil emoţionat şi flatat, a ţinut să îi laude mai întâi de toate pe rivalii săi puternici, Steven Spielberg, Quentin Tarantino şi Ang Lee. Se pare că „păpuşelul Ben”, e mult mai mult decât pare. Pentru cei care nu ştiu, el a mai câştigat un Oscar pentru scenariul filmului Good Will Hunting, pe care l-a împărţit cu Matt Damon, în 1998.

Argo, primul său proiect major, în materie de regie, are la bază o întamplare adevărată, care a marcat istoria CIA, o alegere riscantă, dar care garantează succesul dacă e abordată din unghiul potrivit.
Orientul Mijlociu nu e nici astăzi o destinaţie tocmai potrivită pentru o vacanţă, sau căutarea unui loc de muncă. Nu cred că a fost vreodată, deşi sunt sigură că sunt locuri superbe de vizitat. În 1980, anul în care are loc acţiunea filmului, situaţia din Iran, era tumultoasă, dură şi violentă.
Povestea nu e una complicată sau profundă, nu e plină de acţiune sau scene fierbinţi. În schimb e cât se poate de reală, cu personaje umane care experimentează frica, nu de monştri sau iluzii de coşmar, ci de oameni, o teamă cu care unii trăiesc şi astăzi.

Întâmplarea pune în scenă o întreagă suită de păreri, reacţii, nervi, emoţii şi caractere. Sunt puşi în situaţii extreme oameni care au ajuns la un anumit prag al sărăciei, care sunt convinşi că fac bine în numele unei religii, care şi-au pierdut speranţa, care îşi găsesc curajul, care îşi asumă riscuri.
Atmosfera este una specifică sfârşitului anilor 70, când cineva care purta ochelari cu rame groase nu era neaparat „hipster” sau „tocilar”, nu existau telefoane mobile, iar computerul nu era pe birourile tuturor.
Deşi se ştie povestea, în mare, de la început, iar finalul nu e tocmai o surpriză, pelicula reuşeşte să te ţină în suspans, curios şi empatic până la capăt. Până la urmă tot ce e inspirat din fapte reale marchează şi serveşte drept lecţie, la final.

Geanina S.

Citeşte şi:

Atlasul Norilor, un soudtrack pentru vesnicie – VIDEO

O calatorie catre suflet: Viata lui Pi – VIDEO

Django dezlantuit si Tarantino, un duo “sangeros” de bun- VIDEO