Acest site foloseste cookie-uri. Prin folosirea in continuare a site-ului sunteti de acord cu acestea. Afla mai multe

“Fi” sau “Fii”? Vino să afli când să scrii cu doi de “i”

“Fi” sau “Fii”? Vino să afli când să scrii cu doi de “i”
0 voturi, 0.00 rating mediu (0% scor)

“Fi” sau “Fii”? Răspunsul e simplu: FI nu se scrie niciodată cu doi i, că dacă-s doi i, devine FII, care nu mai e FI.

Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici):

Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

"Fi" sau "Fii"?

“Fi” sau “Fii”?

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

“Fi” sau “Fii”?

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu “să…”).  Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)

  • eu să FIU (FI+U)
  • tu să FII (FI+I)
  • el/ea să FIE (FI+E)
  • noi să FIM (FI+M)
  • voi să FIŢI (FI+ŢI)
  • ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea…)

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi i.

Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.

Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.

Conjugarea lui a fi

Regula 1 şi singura:

Se scrie FII, cu doi i, numa’ la:

  • imperativ afirmativ: Fii cuminte!
  • conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.

 

În rest, e FI, cu un singur i:

  • imperativ negativ: Nu FI obraznic!
  • condiţional prezent: aş fi, ai fi
  • condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
  • conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
  • viitor: voi fi, vei fi
  • verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Dragoș Săndulache

“Fi” sau “Fii”? Vino să afli când să scrii cu doi de “i”
0 voturi, 0.00 rating mediu (0% scor)

LIVE ACUM

Social

Arhiva stiri