Acest site foloseste cookie-uri. Prin folosirea in continuare a site-ului sunteti de acord cu acestea. Afla mai multe

“Fi” sau “Fii”? Vino să afli când să scrii cu doi de “i”

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (Fara rating)
Loading ... Loading ...

“Fi” sau “Fii”? Răspunsul e simplu: FI nu se scrie niciodată cu doi i, că dacă-s doi i, devine FII, care nu mai e FI.

Acu’, serios vorbind (şi-n caz că te mai întorci pe aici):

Infinitivul – întotdeauna cu un singur i: a FI.

Viitorul: se formează de la infinitiv, deci tot cu un singur i. Întotdeauna. Voi/vei/va/vom/veţi/vor FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

"Fi" sau "Fii"?

“Fi” sau “Fii”?

Condiţionalul prezent: ca şi viitorul, se formează de la infinitiv, deci tot un singur i. Întotdeauna. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI. FI, invariabil, la toate persoanele.

“Fi” sau “Fii”?

Condiţionalul perfect: tot cu FI de la infinitiv, adică un singur i. Aş/ai/ar/am/aţi/ar FI fost. FI, invariabil, la toate persoanele.

Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu “să…”).  Se formează de la FI-, ăla cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a II-a devine să FII, cu doi i (ca în Să fii acasă la nouă jumate, că dacă nu, nu mai pupi discotecă o lună. Sau club, mă rog. Pe vremea mea le zicea discoteci.)

  • eu să FIU (FI+U)
  • tu să FII (FI+I)
  • el/ea să FIE (FI+E)
  • noi să FIM (FI+M)
  • voi să FIŢI (FI+ŢI)
  • ei/ele să FIE (FI+E)

Conjunctivul perfect, în schimb, se formează ca şi condiţionalul perfect, cu tot cu FI invariabil, un singur i. Eu/tu/el/ea/noi/voi/ei/ele să FI fost. (Hehe, să fi avut eu vârsta ta… / să fi avut tu experienţa mea…)

Imperativul afirmativ (persoana a II-a sg, că doar asta ne interesează): FII ! Cu doi i.

Imperativul negativ: Nu FI ! Cu un singur i. Că vine de la infinitivul de mai sus, fi.

Asta e greşeala cea mai frecvent întâlnită: nu fii, cu doi i. Deşi scriem FII ! , când îl punem pe nu scoatem un i: nu FI ! . De ce? Pentru că în limba română imperativul negativ la persoana a II-a singular se formează, de cele mai multe ori, de la infinitivul verbului (Citeşte! Nu citi! Spune! Nu spune! Fă! Nu face! ). Iar infinitivul lui a fi e taman FI ăsta, cu un singur i.

Conjugarea lui a fi

Regula 1 şi singura:

Se scrie FII, cu doi i, numa’ la:

  • imperativ afirmativ: Fii cuminte!
  • conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă: Vreau să fii cuminte. Vreau să nu fii obraznic.

 

În rest, e FI, cu un singur i:

  • imperativ negativ: Nu FI obraznic!
  • condiţional prezent: aş fi, ai fi
  • condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
  • conjunctiv perfect: să fi ştiut, să fi fost, să fi avut
  • viitor: voi fi, vei fi
  • verb + FI: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.

Dragoș Săndulache

LIVE ACUM

Social

Arhiva stiri